Viata si Acatistul Sfantului Mare Mucenic Artemie

Sfantul Artemie s-a nascut in Egipt, la sfarsitul veacului al treilea, ca fiu al unor credinciosi de bun neam. De tanar a intrat in randul ostasilor, unde a fost invrednicit de mari dregatorii, pentru vitejia sa. De aceea, Sfantul imparat Constantin cel Mare (306-337) l-a socotit unul dintre oamenii sai de incredere. El i-a fost alaturi cand a luptat, in anul 312, cu Maxentiu, si a vazut semnul crucii aratat pe cer, pentru care s-a intarit in credinta. Sfantul Artemie l-a insotit pe marele imparat din Roma pana in Rasarit, apoi a insotit-o pe Sfanta Elena la Ierusalim, unde a fost de fata la aflarea Sfintei Cruci. Dupa moartea marelui Constantin, generalul Artemie a primit porunca de la imparatul Constantiu (337-361) sa aduca la Constantinopol moastele Sfintilor Apostoli Andrei, Luca si Timotei, pe care le-a aflat si le-a mutat in noua capitala. Apoi a fost numit carmuitor al provinciei Egiptului, purtand titlu de duce si trimis imparatesc (dux augustalis), straduindu-se pentru dezradacinarea idolatriei si cresterea Bisericii. Iar, dupa o vreme, murind imparatul Constantiu, fiul Sfantului Constantin, toata stapanirea imparatiei, si la apus, si la rasarit, a luat-o Iulian (361- 363), calcatorul de lege, care pe fata s-a lepadat de Domnul nostru Iisus Hristos, si a ales sa se inchine idolilor. Si s-a pornit atunci Iulian cu lupta mare impotriva lui Hristos si cu prigoana asupra crestinilor, preschimband bisericile in temple idolesti si omorand pe crestini cu infricosatoare chinuri.
Deci, pe vremea cand imparatul Iulian se afla in Antiohia, pregatind razboiul impotriva persilor, a fost chemat si Artemie din Alexandria cu ostasii lui. Si stand de fata inaintea imparatului cu oastea sa, Artemie, care acum era inaintat in varsta, privea cum erau chinuiti crestinii pentru credinta lor. Deci, umplandu-se de ravna si apropiindu-se de imparat, i-a zis: „Pentru ce. o, imparate, chinuiesti fara de omenie pe cei nevinovati si-i silesti sa se lepede de dreapta credinta?’. Iar Iulian, auzind aceasta, a strigat aprins de manie: „Cine si de unde este acesta, care graieste cu indrazneala impotriva noastra, si a venit sa ne vorbeasca de rau chiar in fata?”. Si au raspuns cei de fata: „Ducele Alexandriei este, stapane.” Si s-au pornit atunci paganii, invinuind pe Artemie ca le-ar fi daramat templele zeilor si le-ar fi sfaramat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit sa i se ia lui Artemie braul dregatoriei ostasesti si asa, dezbracat, sa fie batut cu vine de bou. L-au taiat pe spinare cu brice ascutite si i-au patruns coastele si tamplele cu tepuse p arse in foc. Iar la urma, despicand taietorul de pietre o piatra mare si grea, l-au bagat pe fericitul intre cele doua pietre mari. Si atata l-au tescuit, incat toate oasele i le-au zdrobit si luminile ochilor au sarit din locul lor. Si puteai sa vezi o minune mare, ca intr-atata tescuire, a ramas Sfantul viu. Iar Artemie nu inceta a marturisi pe Hristos si credinta lui in prabusirea celor ce stapanesc cu nedreptate si silnicie. Deci, a poruncit tiranul sa i se taie capul cu sabia. Si asa a luat fericitul cununa cea nevestejita a Mucenicilor, in ziua de 20 octombrie a anului 362, data calendaristica la care este praznuit.
Iar, la putina vreme dupa aceea, Iulian imparatul a murit in lupta, lovit de o sageata. Istoricii spun ca, inainte de a muri, a spus aceste cuvinte catre Hristos: „M-ai biruit, Galileene!”.
Moastele Sfantului Artemie au fost mutate la Constantinopol, in biserica Sfantul Ioan Botezatorul – Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tamaduirii bolilor, indeosebi a diferitelor forme de hernie. Astazi, parti din moastele sale se afla la Manastirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar si in tara noastra, la Manastirea Caldarusani (Ilfov) si fragmente mai mici in alte sfinte locasuri.
In tarile ortodoxe de traditie greaca, Sfantul Artemie, ducele Alexandriei, este cinstit si ca ocrotitor al Politiei nationale.