Viata si Acatistul Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia

Mucenicul Adrian si sotia lui, Natalia, erau din cetatea Nicomidiei, si au patimit in zilele imparatului Maximian Galeriu (293-311). Ajungand in Nicomidia si intrand in templul idolilor, imparatul s-a inchinat necuratilor zei, aducandu-le jertfe impreuna cu tot poporul, dupa care a poruncit ca pe cei ce cred in Hristos sa-i caute si sa-i aduca la chinuri.
Atunci un oarecare pagan s-a apropiat de mai-marele ostilor si i-a zis: „Iata, crestinii s-au ascuns in pesteri. Acolo i-am auzit eu, in noaptea aceasta, citind si rugandu-se Dumnezeului lor”. Deci, trimitand ostasi, au prins 23 de barbati crestini ascunsi in pesteri si, legandu-i in lanturi, i-au adus in cetate ca sa-i infatiseze inaintea imparatului. Si, marturisind ca sunt crestini, Sfintii Mucenici au fost crunt batuti de ostasi, iar imparatul a poruncit ca numele si cuvintele lor sa fie scrise in cartea de judecata.
Si, pe cand se facea scrierea numelui lor, Adrian, un barbat cinstit dintre mai-marii cetatii, care inca era pagan, i-a intrebat: „Pentru ce, fratilor, rabdati aceste nesuferite si grele patimiri?”. Si, raspunzand, i-au zis: „Ca sa dobandim bunatatile pregatite de Dumnezeu celor ce patimesc pentru El, pe care urechea nu poate sa le auda, nici cuvantul sa le graiasca”. Auzind, asadar, Adrian, unele ca acestea, si patruns fiind la inima de dumnezeiescul har, le-a zis sa scrie si numele lui alaturi de ale crestinilor, aratand ca este bucuros sa moara si el impreuna cu aceia. Deci, scriindu-l, l-au pus in lanturi si apoi in inchisoare. Afland de aceasta, Natalia, sotia lui, care era in ascuns crestina, la inceput s-a ingrijorat din pricina intemnitarii lui, dar, mai pe urma, instiintandu-se ca l-au pus in lanturi pentru Hristos, s-a imbracat indata in haine luminate, a alergat la temnita si, intrand inlauntru, i-a sarutat cu bucurie lanturile de pe grumaji si-l fericea pentru alegerea sa, si-l invata sa stea neclintit in chinuri si-i ruga pe Sfintii din temnita ca sa se roage pentru el. Si s-a intors Natalia la casa ei, iar Adrian a incredintat-o ca-i va da de stire, ca sa vina sa vada sfarsitul sau. Si era fericitul Adrian tanar cu varsta, avand numai 28 de ani, si nu trecusera decat 13 luni de cand se casatorise cu Natalia, iar amandoi erau de neam bogat si slavit.
Deci, afland ziua cand va fi adus spre chinuire inaintea tiranului imparat, Adrian, platind pazitorilor, a iesit si s-a dus sa dea el insusi de stire Nataliei despre ziua sfarsitului sau. Dar ea, vazandu-l, i-a inchis usa, gandind ca a fugit de chinuri si s-a lepadat de Hristos, si-l mustra, numindu-l fricos si iubitor de dezmierdari. Si zicea: „Ce voi face eu, care m-am insotit cu un pagan? Nu m-am invrednicit de cinstea de a ma numi sotia unui Mucenic, ci, iata, sunt o femeie ticaloasa a unui barbat lepadat de Dumnezeu”. Iar fericitul Adrian, batand in usa, zicea: „Natalia, doamna mea, deschide, ca n-am fugit de chinuri. Am venit, precum ti-am fagaduit, sa te iau ca sa vezi sfarsitul nostru, mijlocind Mucenicii pentru mine, si trebuie sa fiu acolo la ceasul hotarat”. Acestea auzindu-le, Natalia i-a deschis usa indata cu bucurie si, imbratisandu-l, a mers cu el. Apoi, intrand in temnita, Natalia saruta lanturile Sfintilor Mucenici si le stergea cu panza curata ranile, aducandu-le, pe cat se putea, usurare durerilor.
Deci, fiind adus Sfantul Adrian la imparat si marturisind pe Hristos, ca este Dumnezeu adevarat, l-au pus cu fata in jos si l-au batut cu toiege. Apoi, intorcandu-l cu fata in sus, atat a fost de batut pe pantece, incat i se vedeau si maruntaiele. dupa aceea, l-au aruncat in temnita unde erau si ceilalti Sfinti Mucenici. Iar imparatul a fost instiintat ca cei legati au slabit cu totul si sunt aproape de moarte. Atunci, a dat porunca ca sa se aduca in temnita o nicovala si un ciocan de fier, ca sa le zdrobeasca fluierele picioarelor, ca ei sa moara in chinuri. Vazand acestea, Natalia ii ruga pe ucigasi sa inceapa cu Adrian. Si ucigasii au ascultat-o. Iar ea il ruga pe fericitul Adrian sa rabde cu tarie. Deci, dupa ce i-au zdrobit fluierele picioarelor, i-au taiat si o mana. si indata, din pricina acelei mari dureri, Sfantul Adrian si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Deci, poruncind nelegiuitul imparat ca trupurile Mucenicilor sa fie aruncate in foc, fericita Natalia a ascuns, in taina, mana sotului ei. Si, stingandu-se focul din pricina unui potop de ploaie, cu tunete si fulgere infricosatoare, unii slujitori imparatesti au fugit. Iar un om credincios, anume Eusebiu, luand moastele Sfintilor Mucenici si punandu-le intr-o corabie mica, le-a dus la Arghiropole, in apropiere de Bizant, si le-a asezat intr-o biserica. Apoi un oarecare tribun pagan a cerut-o in casatorie pe Natalia, dar ea, rugandu-se, a fugit din Nicomidia la Arghiropole, unde erau moastele Sfantului ei sot. Ajungand acolo cu mana Sfantului, s-a rugat mult, apoi si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, sfarsindu-si aler-garea ei muceniceasca fara de sange, ca una care a patimit slujind pe Mucenici si fugind din casa ei pentru desavarsita curatie. Si, a fost ingropata langa moastele Sfintilor Mucenici.

 

26 august