Vremea vremurilor. Oameni sub povara extremelor - Felix Ostrovschi

Vremuri grele, vremuri de apasare. Nori negri se aduna tot mai mult. Dupa amenintari pandemice, urmeaza presiuni belice si peste toate apasari economice. Neincrederea si incertitudinea persista, contribuind la obosirea psihicului. Dar, in mod inevitabil, omul se intoarce la Dumnezeu: „caci acest sentiment religios este prin insasi natura lui atat de pur, atat de incantator pentru sufletul care il cunoaste, incat ne despagubeste pentru toate celelalte pierderi suferite”.
Pe langa toate acestea, ne intoarcem si noi in vremuri de alta data, deschizand din nou ziarele acelor timpuri pentru a incerca sa gasim posibile raspunsuri la cateva intrebari care ne rascolesc, si anume: Cum isi dominau fricile stramosii nostri? Putem astazi gandi corect propria noastra nevoie de securitate, de siguranta, fara sa cunoastem reactiile de aparare si autoprotectie ale inaintasilor nostri pusi in fata situatiilor primejdioase?
Cercetand istoria asa cum razbate ea din paginile ziarelor, regasim un sentiment acut si omniprezent care a marcat intr-o maniera profunda sensibilitatea si psihologia colectiva. Este vorba, desigur, despre „sentimentul complex si coplesitor al fricii”. Fie ca vorbim despre frica de fortele naturii dezlantuite, despre frica de propriile inventii si descoperiri, despre frica de forte superioare sau de posibile agresiuni venite din spatiu, acest sentiment a fost „suportul” numeroaselor comportamente si atitudini.

- fragment din Introducere