ASTRA si Universitatea din Cluj in perioada interbelica - Mircea Popa

Editie, studiu introductiv, portrete si antologie de Mircea Popa

     In cadrul activitatii generale a Astrei, Clujul si-a avut rolul lui important, oferind, asa cum am aratat mai sus, pe cel de-al doilea presedinte al ei, pe baronul Vasile Ladislau Pop, si creand prin banca „Economul”, un sprijin financiar extraordinar pentru populatia romaneasca a orasului si a satelor din jur. Asa cum a dezvaluit corespondenta lui Pavel Vasici (medic stabilit la Cluj in calitate de inspector scolar), atat el cat si Alduleanu sau protopopul Tulie Rosescu au format un grup de sprijin al Astrei clujene, la care s-au adaugat ulterior alte doua nume, Amos Frincu si Ioan Petran. Acesta din urma era originar din Gilau, dar a reusit sa cumpere pe strada Bisericii ortodoxe o casa cu gradina, pe care a pus-o la dispozitia studentilor romani, spre a o folosi drept cvartir, pe timpul studiilor. In acest fel cei mai multi dintre ei au putut sa-si finalizeze studiile si sa duca un trai studentesc decent. El este creatorul Fundatiunii Petran, cu rol important in viata culturala romaneasca a orasului, mai ales ca in timpul Primului Razboi Mondial, el a organizat aici un prim serviciu de ambulanta al orasului, care a beneficiat astfel de un ajutor nesperat in asigurarea tratamentului sanitar al celor bolnavi si raniti. Un al treilea om cu suflet mare care a depus multe staruinte pe terenul Astrei a fost avocatul Amos Francu, director al bancii „Economul”, cel care in anul de gratie 1918 a organizat garzile civile romanesti la Cluj in vederea preluarii administratiei orasului de catre noile servicii romanesti si a aparat orasul de agresiunile unor trupe rebele secuiesti, prin care profesorul Apathy teroriza populatia romaneasca. Spre incurajarea populatiei romanesti el a ridicat pe cladire bancii „Economul” steagul tricolor datator de speranta, aparandu-l in contra atacurilor dusmane. In lupta de apararea a fortaretei romanesti a Clujului a cazut jertfa tanarul elev Petrovici, originar dintr-un sat din Banat, deplans cu durere de intreg orasul si inmormantat cu onoruri militare in cimitirul orasului.