Calcaiul lui Themis - Mircea Dutu

    Curtenii unui rege puternic, slugarnici si (aparent) orbiti de pretinsa stralucire a acestuia, discutau cu aprindere despre frumusetea camasii lui bogate, pe care ei (parca) o si vedeau.
      Pe cand discutia era in toi, aparu un copil din casa despotului care, auzind cele ce se spuneau, cu inocenta varstei si fara a se lasa sugestionat de inchipuiri, rosti cu adanca mirare: „Dar regele nici n‑are camasa!“
      Tot asa, multi dintre noi am ramas in privinta justitiei cu imaginea traditionala a zeitei Themis, legata la ochi si cu balanta in cumpana, gata sa spuna impartial si sententios dreptatea asteptata cu ardoare de multi. Numai ca, intre timp, multe s-au schimbat si in lumea dreptatii; poruncile divine s‑au transcris in legi, acestea au fost confiscate de oameni, iar preotii au devenit judecatori. Si astazi, justitia face corp comun cu societatea, contaminandu-se de toate relele, stralucirile si incapacitatile acesteia.
      Dezbracata si goala, ea ne poate schimba total sau partial parerea despre valorile esentiale pe care este chemata sa le proteguiasca intr‑un stat democratic si de drept. Este si cazul Romaniei contemporane.
      Intr-adevar, dupa decembrie 1989 ne asteptam ca lucrurile sa se schimbe fundamental; din pacate insa, faptul nu s‑a produs decat la nivelul legilor de organizare judecatoreasca si a avocaturii si mai putin in privinta practicilor si a mentalitatilor. Se poate spune ca nici nu se putea altfel, deoarece cam cu aceiasi oameni nu poti realiza o mutatie brusca, o corespundere perfecta intre forme si fond.
      „Asortarea“ justitiei reale cu proiectul virtual al celei chemate sa permita integrarea tarii in Uniunea Europeana ramane un deziderat prioritar al societatii romanesti. Pentru aceasta insa este nevoie de vointa politica, cultura juridica si schimbarea mentalitatilor. Trei cerinte nu imposibil de promovat, dar greu de afirmat intr‑o societate inca lauza, dupa nasterea pruncului statului de drept.
      Cu aceste ganduri am strans in volumul de fata 35 de eseuri si sase articole mai consistente, „cazuri“ judiciare insolite care vorbesc, fiecare in felul lui, despre „puncte slabe“ ale justitiei de azi si de ieri. Ele incearca sa releve cu sinceritate, fara orbirea slujbasului „regelui gol“, „calcaiul lui Themis“, partea sensibila a justitiei, indeobste romane, in speranta indreptarii si lansarii sale pe calea adevaratei maturizari si occidentalizari. Sa putem spune astfel ca justitia este oarba, dar si dreapta!
Autorul