Conversatie la Catedrala - Mario Vargas Llosa

Traducere de Mihai Cantuniari

Catedrala invocata de Vargas Llosa nu este locul sacru al reculegerii, in care sufletul isi gaseste linistea, refugiul solitar, impacarea. Ironic si paradoxal, acest nume il poarta o crasma mizera de la periferia Limei anilor ’60, cu mese schioape, cu fum de tigara si mirosuri grele, cu gesturi si vorbe obscene. Iata fundalul pe care se desfasoara conversatia celor doi protagonisti, proveniti din categorii sociale diferite, dar pe care ii revolta absurdul aceleiasi lumi in descompunere.

„Daca ar trebui sa salvez din foc numai unul dintre romanele mele, acesta ar fi Conversatie la Catedrala“ declara Vargas Llosa. Dupa cum au subliniat criticii, prin aceasta carte a izbutit sa dea viata romanului total. La peste cincizeci de ani de la publicare, romanul sau are o arhitectura ampla si maretia unei catedrale.

„Cu o ambitie demna de maestrii romanului secolului XIX precum Balzac, Dickens sau Galdós, insa cu o tehnica menita sa-l apropie de mostenitorii lui Flaubert si Henry James, Vargas Llosa a inceput un registru complet al realitatilor politice, sociale, economice si culturale din Peru.“ — The New York Times

MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel García Márquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.

La Editura Humanitas au aparut: Orasul si cainii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori catre un tanar romancier (2003), Paradisul de dupa colt (2004), Adevarul minciunilor (2005), Lituma in Anzi (2005), Pestele in apa (2005), Tentatia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale raului in lumea de astazi. Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Ratacirile fetei nesabuite (2007), Pantaleón si vizitatoarele (2008), Baietii si alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Calatoria catre fictiune (2012), O mie si una de nopti (2013), Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary (2013), Arme si utopii (2013), Eroul discret (2013), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014), Razboiul sfarsitului lumii (2015), Civilizatia spectacolului (2016).

La Editura Humanitas Fiction au aparut: Cinci Colturi (2016, 2020), Ratacirile fetei nesabuite (2016, 2020), Matusa Julia si condeierul (2017, 2021), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Baietii si alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), Povestasul (2020), Paradisul de dupa colt (2021), Vremuri grele (2021)