De la romani la romani - Ioan-Aurel Pop

Apartenenta romanilor la latinitate, calitatea lor de membri ai marii familii a popoarelor romanice incumba o anumita zestre istorica si indica o forma de evolutie. Aceste realitati nu reprezinta un merit al romanilor, dar ii asaza pe romani in rand cu lumea, le stabileste convergente si explica multe realizari ale lor. Latinitatea romanilor nu este un lucru de lauda si nici unul de rusine, ci este o simpla realitate, aceea de a fi inruditi, lingvistic si cultural, cu italienii, cu spaniolii, cu francezii, cu portughezii etc.
Aceasta inrudire nu este atat de sange, cat de spirit, de fel a percepe lumea, de forma mentis. Iar aceasta inrudire spirituala cu latinofonii reiese cel mai clar din limba romana, cea mai frumoasa creatie spirituala a poporului roman. Pe aceasta trebuie s-o cultivam, s-o vorbim si s-o scriem corect, fiindca ea ramane marca trecerii noastre ca popor prin aceasta lume.
Pe de alta parte, limba lor neolatina este inca cea mai importanta cale de comunicare intre romani. In acelasi timp, fiind parte integranta a unei mari familii lingvistice, romana ii ajuta pe romani sa comunice mai usor in italiana, spaniola, portugheza, franceza etc.
Vocabularul comun si formele gramaticale asemanatoare cu celelalte limbi romanice sunt alte avantaje ale romanei.
In consecinta, limba romana nu este numai un vehicul de comunicare eficienta intre romani, ci si un mijloc de integrare usoara a lor in lume, de dialog cu lumea, de insusire mai lesnicioasa a limbilor straine. Latinitatea este un intreg univers, iar romanii fac parte din el. - Ioan-Aurel Pop