Dinastie in formare. Familia Ceausescu - Adrian Eugen Cristea

PERPETUAREA PUTERII
Ca sa ajunga in pozitia de conducator al tarii in care se gasea, cel interesat trebuia sa fie politician. Nu conta daca era destept sau ravasit la minte. Aceasta era perceptia generala. Dar populatia, aproape in totalitatea ei, dorea sa fie condusa de un om priceput si cinstit.
 
Tot ea mai stia ca, fara sprijinul puternic al P. C. U. S., nevazut dar cunoscut si acceptat de cel in cauza, nimeni nu ajungea sef de partid comunist si implicit de presedinte. Oricum, acest sprijin nu avea origini in vreo divinitate, ci de la cineva mare si dornic de influenta plina de interese.
 
Cei chemati sa voteze candidatul la sefia partidului aveau sau nu suficiente informatii din care sa-si dea seama de ce il voteaza pe cel ce era indicat pentru a-l scoate victorios. Tot ei erau convinsi ca, daca din greseala votau pe altcineva, se gaseau destui ca sa observe ca nu s-a produs dintr-o intentie si ca urmare, o vor indrepta.
 
Exista un fel de incredere in acesti observatori si excludeau orice suspiciune ca prin actiunile lor puteau rasturna adevarata situatie, rezultata din vointa celor ce au votat. Acestia intruchipau cinstea si erau multumiti ca li se spunea ca sunt activisti de partid.
 
Ca urmare a rezultatului votului, cel ales ajungea la concluzia ca el reprezenta vointa natiunii. De-abia de acum incep sa apara satisfactiile vietii pentru el si, mai ales, in familia pe care o avea. Se vor bucura toti intr-o intimitate necunoscuta de altii si vor lasa impresia ca au si inceput o vasta activitate de rezolvare a atator probleme mari ale tarii. Cursul vietii familiei se va schimba prin aparitia de noi locuinte, confort, personal de serviciu si multe altele bine gandite.
Dupa cateva luni de zile incepe sa apara si blazarea care atragea dupa ea senzatia ca tot ce li se oferea, gratuit, intra intr-o situatie normala si ca societatea pe care o conducea cel ales nu era suficient de luminata la minte pentru a-si da seama ce noroc le-a cazut lor, celor multi, pe cap. Constatarea asta, fiind foarte sensibila, o tinea pentru el, cel ales, si, cum era si normal, i se alatura si sotia.

In noianul de beneficii si temenele, cei alesi in functia de conducatori de partid incep sa se gandeasca, inca dupa primele luni de putere, la necesitatea de a fi realesi dupa cei patru ani care vor urma de activitate asidua, pentru a fi si mai folositori propriului popor. Atunci vor avea mai multa experienta si, ca urmare, vor fi cei mai indicati.

Uneori, cand mai ieseau din extaz, le revenea, ca o obsesie, o singura intrebare care ii facea sa le piara orice chef de viata: daca puterea, vecina sau mai departata, care l-a sustinut, il va lasa din maini, pentru ca ar fi aparut un altul mai supus si zelos in a face tot ce i se va indica?...