Dreptul afacerilor. Curs universitar - Oana Duta

Ca ramura de drept si ca disciplina juridica de studiu, dreptul afacerilor, exprima o reglementare juridica cu caracter specific, un ansamblu de norme si institutii juridice care privesc comertul
Dezvoltarea economiei de piata a marcat o noua abordare a realitatii comerciale, ca realitate sociala, in sensul perfectionarii intregului mecanism economico-juridic care guverneaza comertul, in complexitatea si dinamica sa.
In sens etimologic, termenul de comert provine din latinescul „commercium”care, la randul sau, reprezinta o juxtapunere a cuvintelor „cum” si „merx”ceea ce inseamna activitati cu marfa.
Deci, comertul ar insemna operatiuni cu marfuri. Termenul de commercium din dreptul roman era folosit ca notiune tehnica pentru a desemna facultatea unei persoane fizice de a incheia acte juridice si de a constitui contracte valabil incheiate, iar aceste bunuri erau,, in commercio” sau „,, extra commercium”.
In acelasi spirit, in Codul civil roman se prevedea in dispozitiile art. 963 ca,, numai lucrurile care sunt in comert pot face obiectul unui contract”.
Din aceasta perspectiva, notiunea de comert are un continut complex in sensul ca inglobeaza in obiectul sau cumpararea de bunuri, servicii si valori in scopul revanzarii in acelasi stadiu fizic sau transformate, dar la o valoare superioara.
In aceasta situatie sunt si industriasii care au calitatea de comercianti.
In sens economic, comertul se defineste ca fiind acea activitate avand ca scop schimbul de bunuri si servicii, prin aceasta realizandu-se circulatia de la producator la consumator.
Cu alte cuvinte, prin comert se intelege activitatea economica de mijlocire intre productie si consum (insumand practic orice operatiune cuprinsa dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie, pana in momentul ajungerii acestora la consumatori).
Aceste operatii sunt realizate de comercianti – persoane fizice, denumiti negustori, precum si de catre persoane juridice– societati comerciale (agenti economici diferiti de producatorii marfurilor).
Bunurile economice sau marfurile sunt acele lucruri susceptibile de a satisface o nevoie de consum, in intelesul cel mai larg al cuvantului. In prezent, prin amploarea sa comertul nu se mai limiteaza la tranzactiile cu marfuri, ci cuprinde in sfera sa si comertul cu servicii, circulatia simbolica a valorilor si a drepturilor incorporate, titlurile de credit, miscarea de capitaluri, fuziunile, divizarile unor societati comerciale sau privatizarea acestora.
De asemenea, au aparut si s-au dezvoltat constant investitiile ca modalitati de patrunde cu noi tehnologii, pe noi piete si a realiza beneficii.
In acceptiunea actuala comertul modern mai cuprinde, in afara de circulatia si distributia bunurilor economice si acele institutii de drept care au fost create pentru a efectua si accelera circulatia acestora (banci, burse de marfuri, camere de comert si industrie, societati de asigurare, intermediere, etc.).
In concluzie, putem afirma ca dreptul afacerilor reglementeaza prin norme juridice activitatea privind interpunerea si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.