Management comparat. Tendinte si provocari postmoderne - Vadim Dumitrascu

In ce masura se poate discuta despre „Euromanagement”, respectiv despre un „model comun” de management practicat de firmele ce isi desfasoara activitatea in Uniunea Europeana? Acest lucru nu reprezinta un demers hazardat doar in masura in care firmele europene, indiferent de tara lor de origine, sunt animate de un ansamblu de valori si preocupari de acelasi gen. De asemenea, reflectiile pe aceasta tema sunt incurajate de faptul ca, in prezent, asistam la un proces de disolutie implacabila, insa deloc lineara si uniforma, a modelelor nationale de intreprindere si de management. Motorul acestui proces il constituie ascensiunea companiilor multinationale ca jucatori de prim-rang in noul context economico-politic european si mondial. Ce model de management caracterizeaza, de exemplu, o firma inregistrata in Franta, cu actionariat din mai multe tari, inclusiv din Orientul Mijlociu, cu o echipa manageriala la fel de multietnica, care isi desfasoara activitatea in Romania folosind forta de munca romaneasca, pentru clienti din cateva zeci de tari din toata Uniunea Europeana, dar si multe din afara acesteia? Este un management francez, britanic sau poate german, sau poate de inspiratie culturala araba, sau, de ce nu, un management cu „accente” romanesti? Raspunsul la aceasta intrebare este foarte greu de formulat. La drept vorbind, consideram ca nici nu prea conteaza „culoarea” nationala, daca poate fi in general identificata una, a managementului companiilor din aceasta categorie. Ceea ce conteaza cu adevarat este capacitatea firmelor europene de a face fata unor provocari nemaiintalnite pana acum. Euromanagementul va dobandi forta, distinctie si personalitate in functie de solutiile pe care le va gasi in confruntarea cu aceste probleme. Lucrarea de fata este gandita si scrisa plecand de la aceasta prezumtie.
Aici trebuie facute cateva precizari legate de principiile fundamentale pe care le-am avut in vedere in intentia noastra de cercetare. Aceste principii vizeaza natura organizatiilor economice si constrangerile privind modul lor de structurare si functionare performanta. Obiectivele economice ale firmei nu trebuie sa ascunda esenta ei: firma reprezinta mai intai de toate o organizatie. Orice firma este o organizatie cu finalitate economica in sens ca trebuie sa furnizeze bunuri si servicii, pe de o parte, trebuind sa faca acest lucru intr-o maniera rentabila, adica avand o buna sanatate economica, care sa-i permita sa-si indeplineasca functiile sociale, pe de alta parte.
A vorbi despre organizatii inseamna a vorbi despre relatiile care permit unui grup de oameni sa munceasca impreuna pentru a atinge anumite obiective comune. Asadar, vorbim despre persoane in primul rand.