Management in unitatile medico-sanitare - Eugen Avram, Vasile G. Ciubotaru, Alexandru Vladimir Ciurea

Literatura de specialitate cu privire la managementul sanatatii ne arata drumul pe care trebuie sa mergem din punct de vedere organizatoric. De multe ori auzim ca in tarile cu economie dezvoltata unitatile medico-sanitare beneficiaza de o organizare foarte buna, au o conducere alcatuita din manageri care ajuta efectiv la derularea corespunzatoare a activitatilor.
Cartea de fata are virtutea de a pune in discutie o serie de teme de interes actual pentru managementul serviciilor, conducerii, personalului medico-sanitar. Echipa de editori, deja consacrata, a reusit iarasi sa lanseze un sumar incitant si sa coopteze pentru munca de gandire si scriere autori cu experienta medicala, administrativa din toata tara. Autorii arata ca desi actual, unitatile medico-sanitare sunt vulnerabile din punct de vedere economic, sunt atacate in mass-media, desi se confrunta cu probleme, totusi ele sunt permanent active, sunt mobilizate sa sustina cu servicii starea de sanatate a populatiei atat in conditii de urgenta, cat si de acalmie. Membrii echipelor medico-sanitare sunt pregatiti sa dezbata problemele si sa gaseasca solutii la acestea. In plus, ei sunt receptivi la noi problematizari si solutii creative... Si toate acestea in avantajul vietii clientului sau pacientului.
Din lecturarea textelor alese in volum retinem urmatoarele directii ale managementului din unitatile medico-sanitare:
- din punct de vedere organizatoric se cauta noi perspective de modernizare a structurilor, a serviciilor, interventiile urmand a fi elaborare pe baza unor date realiste, pe baza de dovezi obtinute dintr-o diagnoza aprofundata, relevanta, pertinenta. Se au in vedere standarde europene, principii etice in raport cu procedurile, cu relatiile colegiale sau cu relatiile dintre personalul medico-sanitar si pacient, inclusiv familia acestuia. Se tinde catre analiza politicilor de personal, stiut fiind faptul ca la noi in tara au aparut momente critice, am asistat la supraaglomerarea anumitor arii sau unitati cu medici, apoi am fost martori la discutiile despre somajul in randul medicilor, pentru ca ulterior sa ne trezim fara medici si fara asistenti medicali, multi dintre acestia plecand in strainatate. Se dovedeste astfel calitatea personalului medico-sanitar romanesc, dar si incapacitatea sistemului nostru de a mai gestiona eficient resursele umane in care s-a investit foarte mult pentru pregatire. 
- din punct de vedere managerial unitatile medico-sanitare pot reanaliza activitatile conducerii, profilul de competente si comportament al managerilor sau liderilor pentru a accepta sau propune modalitati de perfectionare a abilitatilor de conducere/manageriale. Se au in vedere actiunile de autoeducare, autodezvoltare, dar si trainingurile de specialitate. Nu exista lideri perfecti, insa exista lideri foarte buni, care stiu sa isi adapteze stilul de conducere la situatii, in functie de particularitatile personalului subordonat sau colaborator. In unitatile medico-sanitare un lider trebuie sa aiba multe calitati, capacitati pentru a face fata solicitarilor si, mai ales pentru a asigura indeplinirea in cele mai bune conditii a obiectivelor. Complexitatea activitatii de conducere rezulta din responsabilitatea uriasa pentru viata si bunastarea pacientului, din caracterul dinamic, uneori surprinzator al evenimentelor, din nevoia acuta de a forma si mentine echipele la un nivel inalt de responsivitate si randament. 
- din punct de vedere uman, in unitatile medico-sanitare se re-lanseaza ideea importantei acordate personalului angajat, cel care pune in functiune procedurile, tehnologia, serviciile. Dupa o prezentare a categoriilor de personal medico-sanitar, dar si auxiliar sau de alte specialitati ne sunt reamintite directiile de dezvoltare a managementului resurselor umane din sanatate care vizeaza modernizarea proceselor de: recrutare si selectie, integrare si pregatire, evaluare si motivare, toate subordonate managementului performantei. Autorii acorda atentie managementului echipelor, de asta data tratate din punct de vedere cognitivist, tranzactional, cu trimitere catre managementul creativitatii, performantei, dar si climatului grupului de munca. Se arata faptul ca personalul medico-sanitar poate experimenta momente de tensiune conflict, insa efectele sunt nu numai negative, ci si pozitive daca membrii organizatiei stiu cum sa foloseasca dezbaterile controversate in parghii de evolutie a unitatii.
Cartea se incheie cu doua capitole mai mult elaborate din punct de vedere psihologic. Riscul profesional in serviciile de urgenta se poate solda cu tulburari psihice, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic, pentru care se propun remediile necesare. Se arata faptul ca in unitatile medico-sanitare psihologul poate contribui in mod semnificativ atat in activitatile de cercetare si terapie clinica, cat si in zona de analiza muncii, organizare, elaborare de metodologii utile managementului organizational si al resurselor umane.
Editorii si autorii au reusit sa aduca o noua contributie in literatura manageriala a sanatatii si merita felicitati pentru initiativa si efortul lor!
 
Prof. Dr. Alexandru Constantinovici