Mansarda la Paris cu vedere spre moarte (Matei Visniec)

Volumul de teatru pe care ni-l propune acum Matei Visniec - ca o continuare a unui proiect editorial mai amplu, ce a debutat prin publicarea antologiei de versuri Orasul cu un singur locuitor (Editura Paralela 45, 2004) - se inscrie pe linia, deja clasicizata, am putea spune, pe care autorul a trasat-o in dramaturgia romaneasca contemporana. Aflat la limita dintre teatru de idei „parabol“, „parodie“, „teatru politic“, sau mai bine zis imbinand in mod surprinzator cele patru formule estetice, dramaturgia lui Matei Visniec impresioneaza prin consecventa cu care autorul asuma - discret si neconventional - dificila sarcina de a-l transforma pe spectatorul insusi in martor si, implicit, actor in propria-i piesa. E un joc deosebit de subtil pe care Matei Visniec il conduce cu suplete si eleganta. Scriitorul se situeaza pe o pozitie deopotriva ceremonioasa si conventionala in raport cu faptul de viata evocat. Analizate in aceasta lumina, piesele lui Matei Visniec devin secvente din ceea ce s-ar putea numi o comedie a comportamentului uman in societate. Este o constructie textuala, la nivelul cuvantului, o parodie a ritualului vietii zilnice. Teatrul lui Matei Visniec este de tip ofensiv, in ceea ce priveste cucerirea publicului, printr-un mesaj, pe alocuri, imperativ. Piesa care da chiar titlul volumului - Mansarda la Paris cu vedere spre moarte - a avut de curand premiera la Teatrul National din Cluj, in regia lui Radu Afrim. Celelalte piese incluse in volum, scrise intre 1995 si 2005, sunt: Richard al III-lea nu se mai facesau Scene din viata lui Meyerhold, Hotel Europa Complet si Paparazzi sau Cronica unui rasarit de soare avortat.