Manual de pictura si caligrafie (Jose Saramago)

Manual de pictura si caligrafie este romanul de debut al lui Jose Saramago, publicat in 1977, nucleul din care se vor dezvolta capodoperele ulterioare ale scriitorului portughez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, 1998. 

Protagonistul romanului Manual de pictura si caligrafie este un pictor mediocru, desemnat prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la respectivele portrete, cel academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si cel realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului S.”, pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.

 

„Saramago nu este un autor care submineaza diverse formule literare dintr-o simpla intentie ludica sau vocatie a gratuitului. Intregul sau proces creator este determinat de necesitatea interioara a semnificatiei. Iar reversul discursului sau romanesc conduce, in mod logic, la controversa, la o lume uimitoare unde poeticul se elibereaza total, intr-o incercare de a surprinde viitorul posibil.” (Luis de Sousa Rebelo)

„Manual de pictura si caligrafie incorporeaza reflexivitatea ca dimensiune explicita a discursului, prezentind o serie de caracteristici tipic moderniste. Spatiul fictiunii este organizat in jurul unui subiect perceptiv, care dezvolta diferite variante de monolog interior, vizind atit modalitatile de autoreprezentare, cit si problematica reprezentarii: transpunerea «realului» in varii discursuri (pictura si scris) si iluzia mimesis-ului (portretul si autobiografia). Bazat pe un pact de veracitate, mimesis-ul este la fel de conventional ca si formele artistice inradacinate in imaginar, ceea ce implica o problematizare a «traducerii» interartistice si interdiscursive (de la pictura la literatura).” (Mioara Caragea)

Traducere din limba portugheza si note de Georgiana Barbulescu
Postfata si note de Mioara Caragea