„nu vrea/cicatrice”. Studii despre Paul Celan la implinirea a 100 de ani de la nasterea poetului - Andrei Corbea

„Lectura unui poem de Paul Celan reprezinta o intreprindere dificila, si aceasta deoarece textul celanian se impotriveste nu doar modelului traditional de ‘lirism’, ci si celui promovat de ceea ce s-a numit «poezie moderna». In raspar cu discursul liric construit pe formule descriptive si/sau narative, Celan isi dezgoleste propriul discurs poetic de orice intentie comunicativa, explicitabila in limitele logicii printr-o ‘interpretare’ a unui sens presupus coerent, dar desfide concomitent si lirismul «pur», desprins de subiect, intretinut de entuziasmul exaltat si imbatat de efectele estetice ale jocurilor limbajului. Obscuritatea celaniana ar exprima, din contra, «un continut de adevar» databil istoric si social, inscris, cum observa Theodor W. Adorno, intr-o memorie colectiva resuscitabila prin spunerea individuala a poetului, doar ca adevarul «suferintei, care se sustrage atit experientei, cit si sublimarii», nu se poate exprima in cuvinte, de unde si imposibilitatea de a-l comunica nemijlocit. Poetul a resimtit tot mai mult o reticenta funciara in a «numi» faradelegea in aceleasi coordonate sintactice si semantice in care s-au formulat ordinele si instructiunile spre savirsirea ei, altfel spus in acelasi ductus comunicativ din care s-a hranit si «limba ucigasilor». De aceea si recursul sau la un limbaj construit pe o irealitate de necuprins aflata la marginea realitatii palpabile, precum acea Niemandsrose crescuta din «nimic», din nespus.” (Andrei Corbea)

Andrei Corbea, licentiat in germanistica, romanistica si istorie, doctor in filologie al Universitatii din Bucuresti, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, director de proiect la Institutul de Cercetari Socio-umane din Sibiu al Academiei Romane, fost bursier al Fundatiei „Alexander von Humboldt”, titular al Catedrei de cercetare „Blaise Pascal” a Fundatiei „École Normale Supérieure” din Paris, fost profesor invitat/asociat al universitatilor Paris 8, Siegen, Fribourg (Elvetia), Viena, Konstanz, Montpellier si al École Pratique des Hautes Études (Sorbonne), membru al Academiei de Stiinte din Erfurt si in Academia Europaea, laureat al Premiului Herder si al Premiului Jakob-und-Wilhelm-Grimm. Autor a numeroase lucrari aparute la edituri si in reviste romanesti si straine in domeniul istoriei literaturii si culturii germane si austriece din secolele al XIX-lea si XX, precum si al teoriei literaturii si esteticii, traducator al lui Theodor W. Adorno si Paul Celan in limba romana. A publicat la Editura Polirom volumul Paul Celan si „meridianul” sau. Repere vechi si noi pe un atlas central-european (1998). Cele mai recente titluri semnate in strainatate sint Paul Celans „unbequemes Zuhause”. Sein erstes Jahrzehnt in Paris (Aachen: Rimbaud, 2017) si editia comentata Immanuel Weissglas, Gottes Mühlen in Berlin (Aachen: Rimbaud, 2020).