Opere vol. IV - Soeren Kierkegaard

Traducere, introducere si note de Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann

 

„Volumul de fata cuprinde, pentru prima data in limba romana, in traducere dupa editia critica daneza, doua scrieri publicate de Søren Kierkegaard sub propriul nume in 1846 — O recenzie literara si Discursuri edificatoare in spirit divers.
Desi apartinand unor domenii diferite — critica literara si teologie —, cele douã texte au trasaturi comune: amara critica a tendintelor epocii moderne si a judecatii multimii nivelatoare, discutarea raportului dintre interior si exterior, sau dintre vorbire, tacere si palavrageala, descrierea sinelui aflat in conflict cu structurile sociale, a suferintelor celui care se alege pe sine, a ingrijorarii, dar si a posibilitatii unor relatii autentice cu semenii, care sa nu duca la pierderea individualitatii. Prima scriere e predominant sociologica, a doua tine mai ales de domeniul eticii crestine, dar perspectivele se intalnesc. O recenzie literara ofera cititorului intalnirea cu concepte care aveau sa influenteze gandirea lui Martin Heidegger, Karl Jaspers, Martin Buber, Theodor W. Adorno si Ludwig Wittgenstein, in timp ce Discursurile edificatoare in spirit divers stau marturie pentru profunzimea omiletica si rafinamentul oratoric ale autorului: paginile despre crinii de pe camp si pasarea din cer sunt considerate printre cele mai frumoase si mai inaltatoare din opera lui Kierkegaard.“ (Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann)

 

SØREN KIERKEGAARD (5 mai 1813, Copenhaga – 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a studiat teologie si filozofie la universitatile din Copenhaga si Berlin, absolvind-o pe cea dintai in 1841 cu o teza despre ironia socratica si cea romantica. Dupa articole politice si culturale in presa daneza, debuteaza in volum cu eseul Din hartiile unuia inca viu (1838), o critica la adresa lui Hans Christian Andersen. Despartirea de logodnica sa Regine Olsen prilejuieste scrierea cartii care ii confera celebritate, Sau-sau (1843). Urmeaza aproape 40 de volume semnate cu pseudonime sau numele propriu, cu subiecte variind intre filozofie, psihologie, literatura si religie, care evidentiaza primatul individului concret, istoric si contingent asupra oricarei realitati depersonalizante si imposibilitatea de a „inchide" fenomenul vietii in categorii abstracte si explicative. In ultima parte a vietii starneste senzatie cu polemica sa impotriva autoritatilor bisericesti daneze, carora le reprosa superficializarea crestinismului. Opera sa a exercitat o influenta considerabila, fiind sursa de inspiratie pentru teologia dialectica, existentialismul filozofic si crestin, pentru psihologia si literatura modernitatii.
Opere principale: Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie, cu permanenta referire la Socrate), 1841; Frygt og Bæven (Frica si cutremur), 1843; Gjentagelsen (Repetitia), 1843; Philosophiske Smuler eller En Smule Philosophi (Farame filozofice sau O farama de filozofie), 1844; Begrebet Angest (Conceptul de angoasa), 1844; Stadier paa Livets Vei (Stadii pe drumul vietii), 1845; Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift (Post-scriptum nestiintific, concluziv), 1846; Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii), 1847; Opbyggelige Taler (Discursuri edificatoare), 1845-1850; Sygdommen til Døden (Boala de moarte), 1849; Bogen om Adler (Cartea despre Adler), 1846-1847.