Pe luna decembrie nu mi-am facut planul… Romanii in „Epoca de aur”. Corespondenta din anii ’80 - Liviu Taranu

Pana la inceputul anilor `90, in Occident a functionat o adevarata industrie a studierii regimurilor din blocul comunist. Dupa prabusirea acestora si a Uniunii Sovietice, cea mai mare parte a acestei industrii s-a relocat chiar in zona cercetata. Era si firesc pentru ca aici se gaseau resursele pentru o noua crestere fulminanta: arhivele si memorialistica. Interesul major, de aceasta data, nu mai era dat de cunoasterea modelului politic sau economic al socialismului, ci de aflarea celor mai tainuite aspecte (unele cunoscute doar la nivel de zvon) referitoare la varfurile partidului, metodele represive, informatori, politie secreta, dizidenta etc.
Romania nu a facut exceptie de la regula, iar in anii `90 si apoi din 2000 incoace, au curs adevarate fluvii de cerneala pe subiectul comunismului romanesc. In ceea ce priveste istoriografia, s-a inceput cu viata politica, s-a continuat cu politica externa si dupa ce dosarele Securitatii au devenit accesibile unui public larg (incepand cu anul 2001), viata culturala, religioasa, mecanismele represive etc. au reprezentat teme centrale ale preocuparilor istoriografice. Ca urmare, avem astazi, un adevarat „front istoriografic”, alcatuit din numerosi cercetatori care cauta cu aviditate in arhive, prin biblioteci sau printre putinii martori ramasi in viata, sa raspunda la doua intrebari fundamentale: Cum (de) a fost posibila instalarea si consolidarea comunismului si de ce s-a prabusit? Raspunsul la a doua intrebare ramane o provocare, cu atat mai mult cu cat foarte putini dintre specialistii in studiul acestei regiuni au putut intui sau prezice schimbarile majore de la finele anilor ’80…
…In cazul de fata, pornind de la ideea ca este absolut necesara discutia asupra cauzelor care au condus la caderea comunismului, intentia noastra este ca printr-o prezentare selectiva a unei categorii de documente disponibile de curand, sa oferim o foarte sumara radiografie a economiei si societatii romanesti, pe baza unor documente din arhiva politiei secrete (Securitatea), cu referire directa la starea de spirit a populatiei si a preocuparilor acesteia. Credem ca apelul la aceste (re)surse face posibila o delimitare clara si pertinenta a cauzelor care au condus la implozia din decembrie 1989. Conditiile care au pregatit aceasta dezintegrare s-au copt pe parcursul anilor `80. Intregul climat social, economic si cultural a suferit schimbari graduale care, in timp, au constituit cadrul perfect pentru schimbarile din anul 1989.
Insistand pe latura economica a regimului si efectele ei asupra starii de spirit a populatiei (asa cum rezulta din controlul corespondentei private si din sintezele facute de Securitate), pe legatura dintre starea economica a tarii si revolta minoritatilor principale (unguri, germani si chiar evrei) putem oferi o motivatie plauzibila a prabusirii regimului. Desigur, fenomenul este unul extrem de complex, iar o cercetare exhaustiva asupra acestuia, ramane in continuare un deziderat.