Politica Romaniei fata de Problema Palestiniana. 1948-1979 - Cristina Nedelcu

Problema palestiniana nu poate fi redusa si nici inteleasa prin concentrarea schematica si deformata a atentiei si analizei doar la situatia populatiei palestiniene si a unui stat al acesteia, ci ea trebuie considerata intr-un ansamblu care implica analiza genezei si influentelor unor ideologii si ale unor tipuri de abordari si comportamente care au caracterizat state, organizatii, populatii, lideri, analiza relatiilor interetnice, interreligioase si interstatale din zona si a impactului intereselor strategice, politice si economice ale unor centre de putere extraregionale. Dificultatile sunt generate si de alti factori. Diversitatea surselor este contracarata de numarul redus al celor de prima marime accesibile, opiniile exprimate nu doar de oameni politici, ci si de analisti, sunt de multe ori unilaterale sau chiar radical alterate de subiectivism, chiar de partizanat intransigent, explicabile prin indelungatele tensiuni si crize si desigur, in primul rand, prin mizele ”jocului”, dar inacceptabile din punct de vedere stiintific.
Cealalta componenta a temei, care este, de fapt, subiectul – anume politica externa a Romaniei in anii 1948-1979 asa cum s-a focalizat pe Problema palestiniana – a beneficiat in perioada postdecembrista si, in special, in ultimul deceniu, de posibilitatea de a fi analizata in baza accesului la fonduri de surse de prima importanta, dar clisee istoriografice sau optiuni cu motivatii extrastiintifice, sunt nu doar inca prezente, ci constituie si suporturi pseudo-stiintifice pentru promovarea, uneori antitemizanta, a unor opinii, teze si concluzii care aduc aminte de,, ministerul adevarului”, au motivatii ideologice si politice mai mult sau mai putin usor de descifrat, dar se afla in flagranta contradictie cu regulile cercetarii stiintifice a istoriei. Sunt primele ganduri pe care am fost tentat sa le comentez aici, la inceputul acestui material in legatura cu tema, dar ca si martor al stradaniilor intreprinse de autoare pentru documentare si elaborarea lucrarii de fata si, desigur, la contactul cu rezultatele finale ale cercetarilor Domniei Sale si care demonstreaza ca domnisoara Cristina Nedelcu a depasit, cu succes, toate aceste dificultati.

 

Subiectul lucrarii de fata priveste Politica Romaniei fata de Problema palestiniana in perioada cuprinsa intre anii 1948-1979, accentele principale urmand sa cada asupra relatiilor cu gruparile palestiniene care au intretinut legaturi cu reprezentantii romani, fara insa a parasi contextul arab oriental. In ceea ce ne priveste, consideram ca, mai ales in perioada mentionata mai sus, nu se poate vorbi de o distantare a Palestinei de tarile arabe vecine. Dimpotriva, in aceste tari, ca urmare a evolutiilor interne (spre exemplu, existenta unui grup numeros de refugiati palestinieni, gazduirea si/sau sprijinirea in unele cazuri a structurilor care si-au asumat lupta pentru eliberarea Palestinei, etc), se pot identifica situatii chiar de interiorizare a luptei pentru eliberarea teritoriilor palestiniene, ceea ce explica de ce am acordat pe parcursul materialului atentie deosebita si Siriei, Egiptului sau Iordaniei.
Am ales ca data de debut 1948 pentru ca este anul cand se fixeaza utilizarea sintagmei Problema palestiniana si cand a avut loc unul dintre evenimentele centrale ale istoriei palestinienilor: crearea statului Israel, ceea ce, din varii motive prezentate mai pe larg in capitolele urmatoare, a dus la absenta/disparitia statalitatii pentru comunitatea palestiniana.
La 18 februarie 1947, Bevin a predat Problema palestiniana ONU. In acel moment, caracteristica principala a situatiei era data de contestarea politicii britanice deopotriva de arabi si evrei, fara ca niciuna dintre cele doua comunitati sa fie pe o pozitie avantajoasa in raport cu cealalta. Ulterior, au aparut noi dimensiuni: confruntarile directe arabo-israeliene, pierderea teritoriului unde ar fi putut exista si functiona statul palestinian, refugiatii arabo-palestinieni, lupta pentru crearea unui stat si, nu in ultimul rand, demersurile diplomatice. In acest context, 1978/1979 reprezinta materializarea primelor demersuri in vederea solutionarii Problemei palestiniene, marcand intrarea intr-o noua etapa. Practic, acordurile incheiate in 1979 reprezinta acceptarea oficiala de catre un stat arab (Egipt), Israel si o Mare putere a faptului ca trebuie creat un stat pentru palestinieni. Interesul nostru merge si dincolo de limita evenimentelor din 1979, insa pentru fixarea limitelor cronologice pentru lucrarea de fata, un element decisiv a fost accesul la materiale din arhive. In situatia ideala in care, in momentul redactarii, am fi avut acces la documentele de arhiva de dupa anul 1979, probabil ca limitele cronologice ar fi fost altele.