Talcul tuturor faptelor. Povestiri hasidice - Shmuel Yosef Agnon

  Poporul evreu si-a invelit dintotdeauna intelepciunea in panza literara a istorisirii pilduitoare, pe care a purtat-o cu sine in pribegie ca pe-o boccea indispensabila drumului. Shmuel Yosef Agnon continua mestesugul povestitorilor din neamul lui Israel, ramanand totodata puternic ancorat in spiritul secolului XX. In povestirile sale, chibzuinta arhaica se intretaie cu satirizarea unor moravuri anacronice, nostalgia dupa shtetlul natal e dublata de ironii fine fata de naivitatea obstii – totul intr-o lume imprevizibila, ale carei conventii cotidiene pot fi rasturnate in orice moment de intamplari suprarealiste.
„M-am straduit vreme de multi ani sa ma eliberez de umbra lui Agnon… Trebuia sa ies de sub influenta sarcasmului si inteligentei lui, a simbolismului lui baroc, a enigmaticelor lui jocuri labirintice, a dublelor lui sensuri si a trucurilor lui literare complicate si erudite.“ (Amos OZ)

„Ce minunat ar fi fost sa invat intelepciunea la picioarele lui Agnon…“ (Saul BELLOW)

„In scrisul dumneavoastra se reface vechea unitate dintre literatura si stiinta, asa cum o intelegea Antichitatea. Intr-una dintre povestiri spuneti ca unii le vor citi ca pe niste basme, altii le vor citi ca sa inteleaga si sa invete. Aceasta mare cronica a spiritului si vietii poporului evreu are asadar un mesaj complex: pentru istoric e un document nepretuit, pentru filozof e o sursa de inspiratie, pentru cei care nu pot trai fara literatura este un nesecat izvor de bogatii.“ (Din Laudatio rostita la decernarea Premiului Nobel pentru literatura)

Prima oara omul citeste si pricepe. A doua oara citeste si se minuneaza: Ma amageam atunci cand imi inchipuiam ca pricep, fiindca, de fapt, nu pricepeam o iota, nimic. A treia oara pricepe si nu pricepe, a patra oara pricepe ce nu pricepuse si nu intelege ce intelesese, si tot asa de fiecare data. Si daca se osteneste mult si o ia de la capat de multe ori pana cand uita de cate ori a luat-o de la capat, si mai are si ajutorul lui Dumnezeu, atunci incepe sa priceapa.  Si asta e inceputul intelepciunii.

SHMUEL YOSEF AGNON, pe numele sau real Shmuel Yosef Halevi Czaczkes, s-a nascut in 1888 intr-o familie de invatati evrei din orasul austro-ungar Buczacz (aflat astazi pe teritoriul Ucrainei). Educatia primara a urmat-o acasa, sub indrumarea parintilor, studiind germana si vechile carti mozaice, dar si pe cele ale iluministilor evrei. Incepe sa scrie de timpuriu, in ebraica si idis. In 1907 emigreaza la Jaffa, in Palestina. In anul urmator debuteaza cu povestirea Agunot (Sotii parasite) si devine cunoscut publicului sub pseudonimul Shai Agnon. Tot in Palestina publica, in 1912, nuvela Vehaya Haakuv Lemishor (Iar strambaciunea va fi indreptata). Un an mai tarziu se muta in Germania, unde-l cunoaste pe Salman Shocken, om de afaceri si editor, care-i ofera o bursa si cu care va colabora intreaga viata. Continua sa scrie proza scurta si contribuie la alcatuirea unei antologii de povestiri hasidice. In 1924 revine in Palestina, si se stabileste in Ierusalim, unde locuieste pana la sfarsitul vietii. Agnon moare in 1970, lasand in urma o vasta opera, ce cuprinde peste 20 de volume de povestiri, nuvele, eseuri si corespondenta. Acestora li se mai adauga si trei mari romane: Hahnasat kala (Baldachinul de nunta, 1919), Oreah Nata Lalun (Un oaspete in noapte, 1938) si ’Tmol shilshom (Ieri-alaltaieri, 1945). Discursul sau arhaizant impletit cu motive suprarealiste – pentru care nu arareori a fost comparat cu Kafka –, abordarea inedita a unor teme identitare evreiesti (declinul hasidismului in Europa, dezradacinarea si greutatile sionistilor emigrati in Israel) si un dar aparte al povestitului ii aduc in 1966 Premiul Nobel pentru literatura. In 1971, Saul Bellow ii include una dintre proze in antologia Great Jewish Short Stories. Talcul tuturor faptelor este o selectie a traducatorului, care reuneste sapte dintre povestirile lui Agnon.