Trilogia cosmologica - Lucian Blaga

„Prin existenta sa creatoare, prin istoria sa, omul se realizeaza pe o linie unica in univers. Prin nivelul sau existential de o demnitate singulara in comparatie cu al tuturor creaturilor, omul poate avea mandria si satisfactia singularitatii. Permanenta destinului creator al omului este insa tragic conditionata. Conditiile care garanteaza omului existenta creatoare sunt exact conditiile prin care omului i se risipesc sansele de acces in absolut. Istoria umana ne apare deci ca o rezultanta a doua componente care in existenta universala actioneaza oarecum in sens opus. Istoria umana apare ca un «compromis», ca un compromis intre aspiratia secreta a omului de a se substitui Marelui Anonim si intre masurile de aparare luate de Marele Anonim in vederea salvarii centralismului existential.“ (Lucian BLAGA)

LUCIAN BLAGA (Lancram-Sebes, 9 mai 1895-Cluj, 6 mai 1961). Face scoala primara germana la Sebes (1902-1906) si liceul „Andrei Saguna" la Brasov (1906-1914). Debuteaza in ziarele aradene Tribuna cu poezia „Pe tarm" (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmeaza cursurile Facultatii de teologie din Sibiu si Oradea (1914-1916). Studiaza filozofia si biologia la Universitatea din Viena (1916-1920), obtinand titlul de doctor. Revine in tara in ajunul Marii Uniri. Publica la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919). Prima sa drama, Zalmoxe, apare in ziarul Vointa (1920). Academia Romana ii decerneaza Premiul „Adamachi" pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiaza piesa Zalmoxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in revista cernauteana Die Brücke (1922). Redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul (1922-1926). Atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938-1939). Academia Romana ii confera Marele Premiu „C. Hamangiu" pentru opera dramatica si poetica (1935). Este ales membru activ al Academiei Romane (1936). Dupa Dictatul de la Viena se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferentiaza la Facultatea de litere si filosofie (1946-1948). Cercetator la Institutul de istorie si filosofie (1949-1951). Bibliotecar-sef (1951-1954) si director-adjunct (1954-1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei. Este inmormantat in satul natal.