Ultimul tuareg - Alberto Vazquez-Figueroa

La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vazquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuti scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Valului si lupta sa pentru a-si apara traditiile, in inima unui desert pe care incep sa si-l dispute tot mai multe forte.

 

De data aceasta amenintarea vine din interior, din partea islamistilor radicali, tot mai puternici si mai violenti, care seamana haos si teroare printre occidentali si popoarele din desert si arunca anatema asupra slujitorilor lui Allah. Ca sa-si salveze onoarea si sa-i pedepseasca pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotarasc sa-i vineze si sa-i lichideze pe jihadisti. Printre salvatorii credintei lor se numara, neasteptat, si un umil sofer de camion, Gacel Mugtar, care cunoaste desertul ca-n palma. Insa el nu va avea de luptat doar cu un dusman atroce si intreaga lui retea subterana de fanatici si mercenari, ci mai ales cu tenebrele propriei constiinte.
 
„Il admir pe Alberto Vazquez-Figueroa inca din perioada lecturilor mele de tinerete. A fost dintotdeauna idolul meu literar: el mi-a inspirat pasiunea pentru jurnalism, cu gindul la el am devenit corespondent de razboi si datorita lui sunt scriitor.” (Arturo Perez-Reverte)
 
„Pentru noi, tuaregii, libertatea este intotdeauna cel mai important lucru. Atit de important, incit nu ne construim case de piatra, pentru ca ne sufocam cind simtim ziduri in jurul nostru. Imi place sa stiu ca pot ridica oricare din peretii jaimei mele, sa vad imensitatea desertului de cealalta parte. Si imi place sa simt cum vintul trece printre trestiile din sheriba... Allah nu ne poate vedea cind ne ascundem sub acoperisuri de piatra.” (Alberto Vazquez-Figueroa, Tuareg)

 

Traducere din limba spaniola si note de Eugenia Alexe Munteanu

Alberto Vazquez-Figueroa s-a nascut la Santa Cruz de Tenerife in 1936. Familia sa a fost deportata in Africa, in 1937, din motive politice. A fost instructor de scufundari, apoi a urmat cursuri de jurnalism, devenind, in 1962, corespondent al mai multor ziare de prestigiu, precum Destino si La Vanguardia, si, mai tirziu, al televiziunii spaniole. A vizitat peste o suta de tari si a fost martor, printre altele, la razboaiele si revolutiile din Guineea, Ciad, Congo, Republica Dominicana si Guatemala. A publicat peste patruzeci de romane, multe dintre ele dedicate tinuturilor si populatiilor exotice, dintre care amintim: Tuareg (Polirom, 2005, 2014), Pamint virgin(Polirom, 2006), Iguana (Polirom, 2007, 2008), Ochii tuaregului (Polirom, 2007), Bora Bora (Polirom, 2008) si Iubire pe o insula blestemata (Polirom, 2011).