Intr-o perioada cand comoditatea doctoranzilor ii determina sa-si aleaga teme periferice - pentru a caror tratare le sunt suficiente cateva saptamani –, Rodica Matis s-a angajat la un maraton documentaristic impropriu structurii sale, ce o indemnase pana deunazi sa participe la curse scurte, pe suta de metri, specifice liricii. Pornind de la experientele sale anterioare, deloc neglijabile, m-as fi asteptat sa-si indrepte privirea spre un poet, cu avantajul de a-i surprinde specificitatea dinlauntrul creatiei lui, nicidecum din afara, cum se uziteaza. S-a luat insa la tranta cu un urias, ceea ce, inevitabil, avea s-o oblige sa cunoasca, in timp, si infrangeri, mai ales ca „adversarul”, imprevizibil, n-avea cum sa nu-i rataceasca pasii pe terenul arid al granitei dintre realitate si fictiune.
Mai mult decat alti creatori, Preda s-a referit adesea la propria-i viata, dar, ca si Rebreanu, traind in lumi paralele, a izbutit uneori sa se contrazica, nemaistiind nici el care-i adevarul. Pe de alta parte, nobletea l-a obligat ca in relatarea vietii sale intime sa arunce adesea o hlamida imparateasca peste o lada de gunoi. Asa se si face ca, precum marii sai inaintasi, a intrat in anecdotica epocii, sursele primare aflandu-se in lumea scriitoriceasca de la Pelisor, Mogosoaia si din alte case de creatie, unde artistul a jucat si in alte distributii decat cele „clasicizate”.
Cu fireasca pudoare, doamna Rodica Potoceanu n-a aplecat urechea la folclorul iscat in jurul marelui prozator. Are insa meritul de a surprinde elementele definitorii ale formarii si devenirii creatiei sale.
Bine structurata si scrisa intr-o frumoasa limba romaneasca teza de doctorat este o sinteza remarcabila a vietii si operei lui Preda, cu meritul de a nu se fi oprit la date cunoscute. (Niculae Gheran)