Voi, cuvinte. 101 poeme alese - Ingeborg Bachmann

Selectia poemelor si traducerea din germana de Ana Muresanu si Ramona Trufin
Prefata, cronologie si note de Ramona Trufin

 

„Cine scrie poezii asterne formule in memorie, cuvinte vechi, minunate pentru piatra si frunza, legate sau despartite de cuvinte noi, noi semne ale realitatii, si cine imprima formulele se si retrage in ele cu propria respiratie, dovedind de la sine adevarul acestor formule.“ (INGEBORG BACHMANN)

 

„La 17 octombrie 1973, cand a murit in conditii nicicand pe deplin elucidate, am fost rugat sa scriu o evocare. Aceasta se termina cu marturisirea ca printre cele mai frumoase poeme scrise in acest secol in limba germana numar cateva din volumele ei Timp amanat si Invocarea Ursei Mari. Ma intreb, constient de vina pe care o port, de ce nu i-am spus niciodata lui IB acest lucru?“ (MARCEL REICH-RANICKI)

 

„Ceea ce surprinde cel mai mult la Ingeborg Bachmann este faptul ca aceasta intelectuala stralucita nici nu a pierdut senzualitatea in poezia ei si nici nu a neglijat ab¬stractizarea, ridicand miza starii complexe pe care obisnuim sa o numim emotie la cel mai inalt rang.“ (HEINRICH BÖLL)

 

INGEBORG BACHMANN s-a nascut in 1926 la Klagenfurt (Austria). Dupa studii de filozofie, psihologie si germanistica la Innsbruck, Graz si Viena, obtine titlul de doctor cu o teza despre receptarea critica a lui Heidegger. Intalnirea (1948) si prietenia cu poetul originar din Bucovina Paul Celan au avut o influenta hotaratoare asupra vietii si a operei lui Bachmann. In 1953 i se decerneaza premiul uneia dintre cele mai importante grupari literare postbelice din Germania -- "Gruparea 47" -- pentru volumul de versuri Die gestundete Zeit (Timp amanat). In perioada 1953-1957 locuieste la Roma, unde scrie al doilea volum de versuri, Die Anrufung des Grossen Baren (Chemarea marelui urs) (1956). Volumul de povestiri Das dreissigste Jahr (Al treizecilea an, 1961) marcheaza trecerea autoarei de la poezie la proza. Spre sfarsitul anului 1965 se muta din nou la Roma, unde, pe langa librete de opera, scrie romanul Malina (1971) si culegerea de povestiri Simultan (1972), care urmau sa alcatuiasca, impreuna cu alte fragmente de proza, un ciclu epic intitulat Todesarten (Variatiunile mortii). Ingeborg Bachmann a primit Premiul pentru Literatura al Orasului Bremen (1957), Premiul "Georg Büchner" pentru Literatura (1964) si Marele Premiu de Stat al Austriei (1968). Moare in 1973, in urma unui incendiu izbucnit in locuinta sa de la Roma, vastul ei proiectul narativ ramanand nefinalizat. Malina, uvertura intregului ciclu epic, este singurul roman terminat. In memoria scriitoarei se acorda anual, din 1977, la Klagenfurt, Premiul Ingeborg Bachmann, una dintre cele mai prestigioase distinctii literare din spatiul de limba germana.