Cărți de citit într-o viață: 10 titluri pentru fiecare vârstă

Cărțile de citit într-o viață sunt cele care rezistă de la o generație la alta și pe care le înțelegi altfel la fiecare vârstă, cum sunt Micul Prinț, De veghe în lanul de secară, Ciuma, Frații Karamazov sau Scrisori către Luciliu. Nu există o listă oficială. Mai jos găsești zece titluri așezate pe etape ale vieții, de la copilărie până după 50 de ani, și de ce merită citit fiecare tocmai atunci.

Ce face dintr-o carte una „de citit într-o viață”

Una dintre cele mai cunoscute liste de acest fel a apărut în 2006, în Marea Britanie: volumul 1001 Books You Must Read Before You Die, coordonat de criticul Peter Boxall. Cartea prezintă romane și volume de proză din toate epocile, de la cele mai vechi până la autori contemporani. În română a apărut la Editura Rao, cu titlul 1001 de cărți de citit într-o viață. Ca să-ți faci o idee despre amploarea ei: la o carte pe săptămână, ți-ar trebui aproape 20 de ani ca să o parcurgi pe toată.

Italo Calvino propunea, în eseul care deschide volumul De ce să citim clasicii, un test simplu: clasicii sunt cărțile despre care oamenii spun „recitesc”, nu „citesc”. Tot el scria că un clasic este o carte care nu a terminat niciodată de spus ce are de spus.

De aici vin și criteriile după care am ales titlurile de mai jos: au trecut proba timpului, merită recitite și spun altceva la 15, la 30 sau la 60 de ani. Pentru canonul mare al literaturii, de la Odiseea la 1984, am făcut o listă separată cu cele mai bune cărți din toate timpurile. Aici ne interesează altceva: ce merită citit în fiecare etapă a vieții.

În copilărie: povești la care te întorci

Primele cărți de pe listă le citești de obicei împreună cu părinții, apoi singur, dar au și un înțeles pe care copilul nu îl prinde încă. Antoine de Saint-Exupéry a publicat Micul Prinț în 1943, la New York. Cartea e dedicată prietenului său Léon Werth, „când era copil”, cu observația că toți oamenii mari au fost cândva copii, dar puțini dintre ei își mai amintesc.

Din literatura română, Amintiri din copilărie de Ion Creangă este cartea la care se întorc mulți adulți. Copilul râde de năzbâtiile lui Nică, iar adultul simte nostalgia cu care Creangă, trecut de 40 de ani, își scria copilăria din Humulești.

Pentru copiii care descoperă abia acum plăcerea de a citi singuri, contează mult o poveste de aventură bine scrisă. J.R.R. Tolkien a publicat Hobbitul în 1937, cu mult înainte de Stăpânul Inelelor, și mulți cititori au intrat prin el în lumea fantasy.

În adolescență: cărțile care pun întrebări incomode

Adolescența e vârsta la care începi să vezi diferența dintre ce spun adulții și ce fac. Puține romane surprind asta la fel de bine ca De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger, apărut în 1951. Holden Caulfield are 16 ani, tocmai a fost exmatriculat și rătăcește câteva zile prin New York, convins că aproape toți cei din jur sunt prefăcuți.

Recitit la maturitate, romanul arată altfel. Cititorul adult vede mai puțin un rebel și mai mult un băiat singur, care încă nu și-a revenit după moartea fratelui său mai mic.

La 20 de ani: când îți cauți drumul

Pe la 20 de ani iei primele decizii pe cont propriu și te întrebi, poate pentru prima dată serios, cine ești de fapt. Hermann Hesse a scris Lupul de stepă în 1927, la 50 de ani, iar personajul lui, Harry Haller, are și el aproape cincizeci de ani. Cu toate acestea, romanul a devenit o carte de căpătâi pentru tineri. Într-o notă adăugată mai târziu unei ediții, Hesse spunea că este cartea lui cel mai des înțeleasă greșit: cititorii foarte tineri se regăseau în suferința lui Haller și treceau ușor peste partea despre vindecare.

Dacă Hesse te ține în mintea unui om frământat, Nikos Kazantzakis te scoate la aer. Zorba Grecul, apărut în 1946, pune față în față un tânăr care trăiește mai mult prin cărți și un om care se bucură de fiecare zi, pe țărmul Cretei. Pentru cineva care a stat mult cu nasul în cărți, Zorba e un bun îndemn să mai iasă și din casă.

Între 30 și 40 de ani: responsabilitate și alegeri

La 30 sau la 40 de ani, mulți oameni au deja pe cineva în grijă: copii, părinți în vârstă, o echipă. Pe acest fundal, Ciuma lui Albert Camus, apărută în 1947, se citește altfel decât la școală. Doctorul Rieux nu are nimic spectaculos: își face meseria, zi de zi, într-un oraș închis din cauza epidemiei. Dacă romanul te-a prins, merită să citești și alte cărți de Albert Camus, mai ales Străinul și eseurile lui.

Dostoievski a terminat Frații Karamazov în 1880, cu puțin timp înainte de moarte. Romanul pornește de la uciderea unui tată și îi urmărește pe cei trei fii ai lui, fiecare cu alt fel de a se raporta la credință, la pasiune și la rațiune. E lung și cere răbdare, dar când ai propria familie, certurile dintre părinți și copii sau dintre frați nu mai par doar literatură.

Din literatura română, Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin Preda a apărut în 1980, chiar în anul morții autorului. E povestea unui intelectual prins între iubire și presiunile regimului comunist, un roman care se înțelege mai bine la maturitate decât în anii de liceu.

După 50 de ani: timpul, iubirea și ce rămâne

Cu anii, întrebările se schimbă: cum ți-ai folosit timpul și ce oameni au contat cu adevărat pentru tine. Dragostea în vremea holerei de Gabriel García Márquez, apărută în 1985, este o poveste de dragoste reluată după mai bine de cinci decenii, când cei doi protagoniști sunt deja bătrâni. Puține romane vorbesc atât de firesc despre iubire la vârsta a treia.

Scrisorile lui Seneca, 124 la număr, au fost scrise în ultimii ani ai vieții filosofului, pentru prietenul său mai tânăr, Luciliu. Încă din prima scrisoare, Seneca îl sfătuiește să-și țină socoteala timpului, pentru că cea mai mare parte din viață ne scapă fără să observăm. Poți deschide volumul la întâmplare, oricând, și citi o singură scrisoare.

Tot în această etapă își găsește locul Bătrânul și marea de Ernest Hemingway, o carte scurtă despre un pescar bătrân care nu renunță, chiar și atunci când știe că are puține șanse.

Cum îți construiești propria listă de cărți pentru o viață

Lista de mai sus e doar un punct de plecare. A ta se va contura în timp, din cărțile la care te întorci. Câteva sfaturi:

Dacă vrei idei pentru următoarea lectură, fără legătură cu vârsta, în recomandările noastre de cărți bune de citit găsești romane scurte, clasici, titluri actuale și non-ficțiune, grupate după timpul pe care îl ai la dispoziție.