Ce sunt chakrele și ce este aura, potrivit tradițiilor orientale

Chakrele sunt, în tradițiile yoga și tantrice ale Indiei, centre de energie ale unui „corp subtil”, așezate de-a lungul coloanei vertebrale, de la bază până în creștetul capului. Cuvântul sanscrit cakra înseamnă „roată” sau „cerc”. Cel mai cunoscut sistem numără șapte chakre principale, fiecare cu numele, locul și simbolurile ei. Aura este o idee înrudită, dar venită mai ales din esoterismul occidental: un câmp luminos despre care se spune că ar înconjura corpul.

Ce sunt chakrele, pe scurt

În textele indiene, chakrele sunt descrise ca niște roți sau flori de lotus prin care circulă prana, suflul vital. Ele nu fac parte din corpul fizic și nu corespund unor organe pe care le-ar putea arăta o disecție. Aparțin unui corp subtil, nevăzut, pe care practicile de yoga și meditație încearcă să-l trezească.

În română, cuvântul a intrat direct din sanscrită. DOOM 3 înregistrează forma chakra (pronunțată „ceacra”), cu pluralul chakre. Pe lângă acest cuvânt, în multe cărți traduse apare și expresia „centri energetici”.

În India antică, cakra desemna roata carului, dar și discul, arma zeului Vishnu, sau cercul ca simbol al ordinii. Abia mai târziu, în textele tantrice, cuvântul a ajuns să numească punctele din interiorul corpului în care se întâlnesc canalele energiei.

De unde vine ideea de chakră

Canalele prin care ar circula suflul vital, numite nadi, apar deja în Upanișade, texte filosofice indiene vechi de peste două milenii și jumătate. Chakrele, ca sistem de centre așezate unul deasupra altuia, s-au conturat mai târziu, în textele tantrice, primele dintre ele în jurul secolului al VIII-lea.

Numărul lor diferă de la o tradiție la alta. Unele texte budiste vorbesc despre patru centre, la buric, inimă, gât și creștet. Alte școli numără cinci, șase, nouă sau chiar mai multe. Varianta pe care o știm azi, cu șase chakre de-a lungul coloanei și o a șaptea deasupra creștetului, vine dintr-un text sanscrit din secolul al XVI-lea, Șat-cakra-nirupana, „Descrierea celor șase centre”, atribuit lui Purnananda.

Acest text a ajuns în Europa prin englezul John Woodroffe, judecător la Calcutta, care a scris despre tantra sub pseudonimul Arthur Avalon. În 1919 a publicat traducerea textului, cu un comentariu amplu, în volumul The Serpent Power, de la care pornesc aproape toate cărțile occidentale despre chakre. Chakrele fac parte din aceeași lume de idei ca karma și reîncarnarea, cu care tradițiile Indiei explică drumul sufletului de la o viață la alta.

Corpul subtil: canale, suflu și kundalini

Textele de yoga descriu un întreg sistem de canale ale corpului subtil. Un tratat de hatha yoga din secolul al XV-lea, Hatha Yoga Pradipika, vorbește despre 72.000 de canale subtile. Trei dintre ele sunt cele mai importante: ida, în stânga, pingala, în dreapta, și sushumna, canalul central, care urcă de-a lungul coloanei. Chakrele se află pe acest canal central, în locurile în care se întâlnesc canalele.

La baza coloanei stă, după aceleași texte, kundalini, o energie reprezentată ca un șarpe încolăcit și adormit. Scopul practicilor tantrice este trezirea ei: kundalini urcă prin sushumna, străbate chakrele una câte una și ajunge în creștetul capului. Acolo se unește cu conștiința divină, iar pentru yoghin această unire înseamnă eliberarea.

Mircea Eliade, care a studiat yoga la Calcutta între 1928 și 1931, a descris acest sistem în lucrările lui despre yoga și tantrism. În cărțile lui Mircea Eliade găsești atât studiile de istoria religiilor, cât și proza inspirată de anii petrecuți în India.

Cele șapte chakre principale

În sistemul descris de Șat-cakra-nirupana, fiecare chakră are un nume sanscrit, un loc în corp, un număr de petale, un element și o silabă sacră, rostită în meditație. Le poți citi de jos în sus, în ordinea în care urcă kundalini.

Cum au ajuns chakrele în Occident

Multe dintre lucrurile pe care le asociem azi cu chakrele nu apar în textele indiene. În acestea, fiecare chakră are culori, zeități și simboluri proprii, dar nu există șirul culorilor curcubeului, de la roșu la violet.

Primul pas l-au făcut teosofii, membrii unei mișcări esoterice fondate la New York în 1875, care amesteca idei orientale și occidentale. Charles Webster Leadbeater, unul dintre autorii ei cei mai citiți, a publicat în 1927 cartea The Chakras, în care descria chakrele ca roți colorate, pe care spunea că le vede prin clarviziune. Asocierea cu cele șapte culori ale curcubeului și cu trăsături psihologice, precum siguranța, creativitatea, voința sau iubirea, s-a fixat abia în anii '70, în Statele Unite, în cercurile de dezvoltare personală.

Una dintre autoarele care au popularizat această viziune modernă este americanca Anodea Judith, terapeută și profesoară de yoga. În cărțile ei, fiecare chakră corespunde unei teme din viața omului, de la nevoia de siguranță până la spiritualitate, iar descrierile tradiționale sunt puse alături de idei din psihologia occidentală. Când citești o carte despre chakre, o parte din informații vine de obicei din India, iar alta e o interpretare din secolul XX.

Ce este aura

În esoterism, aura este un câmp luminos, nevăzut pentru cei mai mulți oameni, despre care se spune că ar înconjura corpul unei persoane și i-ar reflecta starea. Cuvântul vine din latină, unde aura însemna „adiere”, „boare”. Dicționarele românești îi dau mai multe sensuri: adiere, nimb sau aureolă și, în medicină, senzația care anunță o criză de epilepsie. Micul dicționar academic adaugă și sensul de „radiație energetică emanată de persoane cu o mare forță spirituală”.

Ideea unei lumini în jurul celor sfinți e foarte veche. În pictura creștină, sfinții au aureolă, iar în arta budistă și hindusă statuile lui Buddha sau ale zeilor sunt adesea încadrate de un nimb sau de un cerc de flăcări. Aura colorată, care s-ar schimba după emoții și gânduri, este însă o idee a esoterismului occidental. Teosofii au descris-o pe larg, iar Leadbeater i-a dedicat în 1902 o carte întreagă, Man Visible and Invisible, cu ilustrații color.

Ce corespunde aurei în tradițiile orientale

Textele indiene nu vorbesc despre aură în sensul occidental, dar au o idee apropiată: cea a învelișurilor ființei. Taittiriya Upanișad descrie cinci învelișuri care acoperă sinele, numite kosha, pe care autorii moderni le compară adesea cu straturile unei cepe. Primul este trupul, „învelișul hranei”. Urmează învelișul suflului vital, al minții, al cunoașterii și, cel mai subtil, al beatitudinii. Unii autori occidentali au pus aceste straturi în legătură cu aura, deși textul indian nu le descrie ca pe o lumină vizibilă.

Ce este al treilea ochi

În tradițiile indiene, al treilea ochi este ochiul interior al cunoașterii, care vede dincolo de aparențe. E legat de chakra ajna, dintre sprâncene. În iconografia hindusă, zeul Shiva are un al treilea ochi în mijlocul frunții, iar mitul spune că, deschizându-l, l-a prefăcut în cenușă pe Kama, zeul dorinței. Semnul pe care mulți hinduși îl poartă între sprâncene, numit tilaka sau bindi, marchează același loc.

Occidentul a legat al treilea ochi de glanda pineală, o glandă mică din creier. Filosoful francez René Descartes o considera, în secolul al XVII-lea, locul principal al sufletului, iar teosofii au preluat ideea și au asociat-o cu clarviziunea.

Expresia a devenit foarte cunoscută după 1956, când a apărut în Marea Britanie cartea The Third Eye, prezentată ca autobiografia unui lama tibetan, Lobsang Rampa. Doi ani mai târziu, o anchetă a arătat că autorul era de fapt englezul Cyril Henry Hoskin, fiul unui instalator, care nu fusese niciodată în Tibet. Cartea a rămas totuși foarte citită.

Ce spune știința despre chakre și aură

Anatomia nu a găsit în corp structuri care să corespundă chakrelor sau canalelor subtile. Unii autori au comparat chakrele cu plexurile nervoase sau cu glandele endocrine, însă aceste paralele sunt interpretări moderne, nu descoperiri. Nici aura nu a putut fi măsurată.

Pentru existența aurei se invocă de obicei fotografiile Kirlian, numite după inventatorul sovietic Semion Kirlian. Ele arată un contur luminos în jurul degetelor sau al frunzelor, dar fenomenul are o explicație fizică: o descărcare electrică în aerul din jurul obiectului, influențată mai ales de umezeală. Același contur apare și în jurul unei monede sau al unui carton ud.

De unde începi dacă vrei să înțelegi chakrele

Cel mai sigur e să pornești de la tradiția indiană, cu cărți care explică termenii și contextul: ce este tantra, cum se leagă chakrele de yoga și de ideea de eliberare. Apoi poți citi autorii moderni, știind că ei adaugă interpretări proprii, multe venite din psihologie.

Merită ținut minte că sistemul celor șapte chakre descrie experiența interioară a practicantului, așa cum o înțeleg aceste tradiții, nu corpul așa cum îl studiază anatomia. Dacă vrei să descoperi și alte tradiții spirituale, în selecția noastră de cărți de spiritualitate găsești titluri despre meditație, budism și căutările interioare ale omului.