Cele mai bune cărți Agatha Christie: cu ce romane să începi

Cele mai bune cărți de Agatha Christie sunt, după aproape orice clasament, Și din zece n-a mai rămas nici unul, Crima din Orient Express și Asasinarea lui Roger Ackroyd. Pe aceleași trei le-au ales cititorii într-un vot mondial din 2015, iar autoarea le-a pus și ea printre favoritele ei. Mai jos găsești romanele care merită citite, grupate după detectiv, cu ce aduce fiecare și cu sfaturi despre cartea de la care să pornești.

De ce o citim și acum pe Agatha Christie

Agatha Christie s-a născut în 1890, la Torquay, și a murit în 1976. A scris 66 de romane polițiste și 14 volume de povestiri, iar cărțile ei s-au vândut în peste un miliard de exemplare în limba engleză și în încă un miliard în traduceri. Este considerată autorul de romane cu cele mai mari vânzări din toate timpurile. Primul ei roman, Misterioasa afacere de la Styles, l-a adus în scenă pe Hercule Poirot, iar piesa ei Cursa de șoareci (The Mousetrap) se joacă la Londra din 1952 și a devenit cea mai longevivă piesă din istoria teatrului britanic.

Christie pune toate indiciile la vedere și te lasă să ghicești vinovatul înaintea detectivului. Capitolele sunt scurte, iar personajele prind contur din câteva replici, așa că romanele ei se citesc la fel de ușor la 15 ani ca la 70. Pe pagina de autor a Agathei Christie găsești toate edițiile disponibile pe Librescu.

Topul făcut chiar de Agatha Christie

În 1972, un admirator din Japonia i-a trimis autoarei lista lui cu cele mai bune romane ale ei. Christie i-a răspuns cu propria listă de zece titluri. Pe primele locuri a pus Și din zece n-a mai rămas nici unul, Asasinarea lui Roger Ackroyd, O crimă anunțată și Crima din Orient Express. Mai departe urmau volumul de povestiri 13 probleme, apoi Spre zero, Noapte nesfârșită, Casa strâmbă și Vinovat fără vină.

Lista ei seamănă mult cu alegerile cititorilor. În 2015, la 125 de ani de la nașterea scriitoarei, peste 15.000 de fani din mai mult de 100 de țări au votat romanul lor preferat. A câștigat Și din zece n-a mai rămas nici unul, urmat de Crima din Orient Express și Asasinarea lui Roger Ackroyd. Cu doi ani înainte, membrii asociației britanice a autorilor de romane polițiste (Crime Writers' Association) aleseseră Asasinarea lui Roger Ackroyd drept cel mai bun roman polițist scris vreodată.

Cele mai bune romane cu Hercule Poirot

Poirot este un detectiv belgian mărunțel, mândru de mustața lui și de „celulele cenușii” cu care rezolvă orice caz. Apare în peste 30 de romane și în zeci de povestiri. Nu e obligatoriu să le citești în ordine, pentru că fiecare caz se încheie în aceeași carte.

Asasinarea lui Roger Ackroyd a apărut în 1926 și a stârnit discuții aprinse încă de la publicare. Unii critici au spus că Christie a încălcat regulile genului, alții că a reinventat romanul polițist. Merită citit fără să afli nimic dinainte despre final.

Crima din Orient Express, din 1934, e probabil cel mai cunoscut caz al lui Poirot: un pasager este ucis într-un tren blocat de zăpadă, iar toți ceilalți călători au un alibi. Romanul a fost ecranizat în 1974, de Sidney Lumet, cu Albert Finney în rolul lui Poirot, și în 2017, de Kenneth Branagh. Dacă vrei și alți clasici care se citesc de aproape un secol, uită-te peste lista cu cele mai bune cărți din toate timpurile.

În Ucigașul ABC, publicat în 1936, Poirot are de-a face cu un criminal care lovește în orașe diferite și îi trimite câte o scrisoare înainte de fiecare crimă.

Moarte pe Nil a apărut în 1937. Christie a călătorit ea însăși în Egipt, iar templele și vaporul de pe Nil sunt descrise cu ochiul unui călător care le-a văzut. Filmul din 1978, cu Peter Ustinov, a rămas un clasic.

Dacă ai citit deja cazurile celebre, Pisică printre porumbei, din 1959, e o surpriză plăcută. Poirot intră în acțiune abia în a doua jumătate a cărții, iar până atunci povestea se petrece într-o școală de fete unde nimeni nu e ce pare.

Ultimul caz al detectivului, Cortina, a fost scris în anii războiului și ținut într-un seif decenii la rând. A apărut abia în 1975, cu câteva luni înainte de moartea autoarei, iar The New York Times i-a publicat lui Poirot necrologul pe prima pagină, ca unui om real. E o carte de lăsat pentru final, după ce îl cunoști bine pe Poirot.

Romanele fără detectivi celebri

Și din zece n-a mai rămas nici unul a apărut în 1939 și nu are niciun detectiv. Zece oameni ajung pe o insulă, fiecare acuzat de o crimă din trecut pe care justiția nu a pedepsit-o, și încep să moară pe rând, după versurile unei numărători pentru copii. Nepotul autoarei a spus că probabil aceasta era cartea de care bunica lui era cea mai mândră. În edițiile mai vechi o poți găsi sub titlul Zece negri mititei.

Casa strâmbă, publicat în 1949, e un roman despre o familie numeroasă care locuiește sub același acoperiș și ascunde mai mult decât arată. Christie a scris că i s-a părut interesant să exploreze o astfel de familie, iar finalul e printre cele mai neașteptate scrise de ea.

Dacă vrei să descoperi și alți autori care scriu în aceeași tradiție, de la Arthur Conan Doyle la Rodica Ojog-Brașoveanu, am adunat recomandările în articolul despre cele mai bune cărți polițiste.

Miss Marple și misterele din satul englezesc

Jane Marple este o domnișoară în vârstă din satul St Mary Mead, care tricotează, ascultă bârfele vecinilor și rezolvă crime pe care poliția nu le înțelege. Metoda ei e simplă: orice faptă îi amintește de cineva din sat, iar oamenii, spune ea, sunt la fel peste tot. Apare în 12 romane și în mai multe volume de povestiri.

Crima la vicariat, din 1930, este primul roman cu Miss Marple. Povestea e spusă de vicarul satului, iar umorul lui face din carte una dintre cele mai amuzante scrise de Christie.

O crimă anunțată, din 1950, pornește de la un anunț publicat în ziarul local: o crimă va avea loc într-o anumită casă, vineri, la ora 18:30. Vecinii vin din curiozitate, convinși că e un joc. Tot din seria Miss Marple fac parte Cadavrul din bibliotecă și Trenul din Paddington.

Un buzunar plin cu secară, din 1953, arată cât de bine știa Christie să folosească un cântecel pentru copii ca să creeze un mister neliniștitor. Miss Marple ajunge în casa familiei Fortescue dintr-un motiv personal, nu pentru că a fost chemată.

Tommy și Tuppence, spionaj cu umor

Mai puțin cunoscuți decât Poirot și Miss Marple, Tommy și Tuppence Beresford sunt un cuplu de aventurieri care trec de la tinerețe la bătrânețe de-a lungul a cinci cărți. Poveștile lor sunt mai degrabă de spionaj decât mistere de salon, iar dialogurile dintre cei doi au mult haz.

N sau M?, publicat în 1941, se petrece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar Christie l-a scris chiar în acei ani. În carte se simte teama, foarte reală în acei ani, de spionii ascunși printre oamenii obișnuiți.

Pentru cine vrea să afle cum scria Agatha Christie

Christie nu își nota ideile într-un sistem ordonat. Scria în caiete obișnuite, sărea de la un roman la altul și relua idei abandonate cu ani în urmă. John Curran a studiat aceste caiete și a publicat două cărți despre ele. Prima arată cum s-au născut intrigile celebre. A doua, Agatha Christie. Crime în devenire, adaugă texte inedite, printre care un capitol scos din Misterioasa afacere de la Styles.

Cu ce carte de Agatha Christie să începi

Alege în funcție de ce îți place să citești. Pentru un mister pur, cu suspans de la prima pagină, începe cu Și din zece n-a mai rămas nici unul. Dacă vrei un detectiv pe care să-l urmărești de la o carte la alta, mergi pe Crima din Orient Express sau Moarte pe Nil, apoi pe Asasinarea lui Roger Ackroyd, care te va face să recitești ultimele capitole. Dacă preferi atmosfera de sat englezesc și mai puțină grabă, Crima la vicariat e intrarea potrivită în lumea lui Miss Marple.

Un sfat util, indiferent de carte: nu citi rezumate și nu vedea ecranizarea înainte. La Christie, plăcerea vine din ultimele pagini, iar dacă știi deja cine e vinovatul, citești cu totul altfel.