Descriere
Mult-asteptatul volum 3 al trilogiei 1Q84, o carte in care Haruki Murakami ne promite sa dezlege enigmele lasate in suspans, un roman in care magicul si oniricul sint lasate sa se manifeste cu naturalete si ingeniozitate.
Raminem in 1Q84 sau exista totusi o portita inapoi catre 1984? Menit sa ofere un final povestii lui Tengo si a lui Aomame, ultimul volum aduce o serie de complicatii narative. Desi continua cu acelasi suspans nebun din primele doua volume, povestea trece acum intr-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimba, miza se schimba.
Structura cartii urmeaza acum nu doua, ci trei fire narative, care tind tot mai mult sa se intersecteze. Se creeaza punti, se ofera raspunsuri, dar sint raspunsuri care doar deschid calea catre noi intrebari. Cine este incasatorul care nu suna niciodata la sonerie, ci bate insistent in usa, cerind sa i se plateasca taxa cuvenita? Cine se ascunde in noua crisalida de aer? Se mai poate pleca din orasul pisicilor?
„Te-ai astepta ca, odata cu ultima pagina, o carte atit de mare sa-si incheie socotelile cu publicul sau, sa rezolve orice urma de mister. Domnul Murakami respinge astfel de«marunte» obligatii si lasa citeva dintre raspunsurile la intrebari prada imaginatiei cititorului.” (The New York Times)
„In acest ultim volum din 1Q84 regasim ecouri din trilogia Millenium, a lui Stig Larsson, doar ca in epopeea suedeza nu ies spiridusi inspaimintatori din gurile caprelor si ale oamenilor, nici nu apare ca din senin o a doua luna. Aceasta e si marca unui roman semnat de Haruki Murakami, in care magicul si oniricul sunt lasate sa se manifeste cu naturaletea si ingeniozitatea cu care personajele sale si-ar gati complicatele feluri de mincare.” (The Guardian)
Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.
Raminem in 1Q84 sau exista totusi o portita inapoi catre 1984? Menit sa ofere un final povestii lui Tengo si a lui Aomame, ultimul volum aduce o serie de complicatii narative. Desi continua cu acelasi suspans nebun din primele doua volume, povestea trece acum intr-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimba, miza se schimba.
Structura cartii urmeaza acum nu doua, ci trei fire narative, care tind tot mai mult sa se intersecteze. Se creeaza punti, se ofera raspunsuri, dar sint raspunsuri care doar deschid calea catre noi intrebari. Cine este incasatorul care nu suna niciodata la sonerie, ci bate insistent in usa, cerind sa i se plateasca taxa cuvenita? Cine se ascunde in noua crisalida de aer? Se mai poate pleca din orasul pisicilor?
„Te-ai astepta ca, odata cu ultima pagina, o carte atit de mare sa-si incheie socotelile cu publicul sau, sa rezolve orice urma de mister. Domnul Murakami respinge astfel de«marunte» obligatii si lasa citeva dintre raspunsurile la intrebari prada imaginatiei cititorului.” (The New York Times)
„In acest ultim volum din 1Q84 regasim ecouri din trilogia Millenium, a lui Stig Larsson, doar ca in epopeea suedeza nu ies spiridusi inspaimintatori din gurile caprelor si ale oamenilor, nici nu apare ca din senin o a doua luna. Aceasta e si marca unui roman semnat de Haruki Murakami, in care magicul si oniricul sunt lasate sa se manifeste cu naturaletea si ingeniozitatea cu care personajele sale si-ar gati complicatele feluri de mincare.” (The Guardian)
Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.