Descriere
Traducere: Gina Vieru
Cea mai buna armata din cate au existat vreodata, armata lui Hitler, a pierdut razboiul. In schimb, Germania a repurtat o victorie incontestabila asupra evreilor: a reusit sa-i scoata din Europa. In Holocaust, toate episoadele antisemitismului istoric s-au acumulat ca intr-un varf de lance, implinind, prin „solutia finala“, mersul negativ al spiritului european impotriva lui insusi. Pentru Imre Tóth, hegelian prin formatie, Holocaustul a fost o culminatie a antisemitismului trait ca dimensiune ontic-ontologica a spiritualitatii occidentale. Eliminandu-i pe evrei, aceste „fosile vii“ ale Antichitatii, martori ai tranzitiei spre crestinism, mediatori intre natiuni, culturi si lumi, tesut conjunctiv al omenirii, Holocaustul nu a facut decat sa ateste implinirea miscarii istorice negative si autodistructive a Occidentului – in fapt, sinuciderea lui spirituala.
„A fi evreu dupa Holocaust: un vierme se ridica din praf, din cenusa. In fata ochilor sai se infatiseaza un spectacol nou: dupa caderea cortinei peste o tragedie a carei realitate ar fi fost de neconceput chiar si pentru imaginatia poetica a marilor autori greci, si nu numai greci, privirea ii este captata de perspectiva noii ere care urmeaza, o era a catharsisului declansat in gandirea Occidentului tocmai de aceasta tragedie universala care a fost si va ramane pentru eternitate evenimentul numit Shoah.“ (Imre TÓTH)
„Nu poti sa fugi de intalnirea cu aceasta carte fara sa ramai in dezordine cu tine. Iar cine o intalneste nu poate scapa de sentimentul rusinii. Unul care vine – cum sa spun? – de dinaintea ta. Dar acest sentiment e pana la urma singurul remediu la felul in care ne-am lasat locuiti, intr-un moment sau altul al vietii noastre, de cea mai tenace si umilitoare prejudecata care ne-a fost transmisa din mosi-stramosi.“ (Gabriel LIICEANU)
IMRE TÓTH (n. Imre Róth, 26 decembrie 1921, Satu Mare – 11 mai 2010, Paris) a fost un filozof si istoric al matematicii maghiar nascut in Romania. Dupa studii de matematica si filozofie la Universi tatea din Cluj (1945–1948), a fost conferentiar la Facultatea de Matematica si Fizica a Universitatii din Bucuresti, specializarea Istoria si filozofia matematicii (1949–1969). Ca urmare a evenimentelor din Ungaria din 1956, Tóth a fost exclus din Partidul Muncitoresc Roman in 1958, lucru care i-a afectat cariera universitara. In 1969 a hotarat sa emigreze in Germania Federala. A fost Gastprofessor la Institut für Geschichte der Naturwissenschaft, Goethe-Universität, Frankfurt am Main (1969–1971); profesor suplinitor la Institut für Philosophie der RuhrUni versität, Bochum (1971–1972); profesor titular la Institut für Philosophie, Universität Regensburg, sef al Catedrei de istoria si filozofia stiintei (din 1972); a tinut o serie de prelegeri la École Normale Supérieure, Paris (1975, semestrul de vara); Visiting Fellow la Princeton University (1975–1976) si membru al Institute for Advanced Study, Princeton, N. J. (1980–1981); Visiting Professor la Universitatea Twente din Enschede, Olanda (1982); cursuri semestriale la Istituto Italiano per gli Studi Filosofici, Napoli (incepand din 1987). A predat la Universitatea din Regensburg pana in 1991, dupa care s-a retras la Paris. Printre cele mai importante studii si carti ale sale se numara Das Parallelenproblem im Corpus Aristotelicum (1967), Ahile. Paradoxele eleate in fenomenologia spiritului (Editura Stiintifica, 1969, reed. in pregatire la Ed. Humanitas), Die nichteuklidische Geometrie in der „Phänome nologie des Geistes" (1972), Gott und Geometrie. Eine viktorianische Kontroverse (1982), I paradossi di Zenone nel „Parmenide" di Platone (1994), Palimpsest (ed. rom. Humanitas, 1995), Aristotele e i fondamenti assiomatici della geometria (1997), Lo schiavo di Menone, Commentario a Platone, „Menone 82 B-86 C" (1998), Être Juif – après l'Holocauste (1999).