Descriere
Traducere de de Mara Chiritescu si Cerasela Barbone
Aceasta poveste, poate romanul cel mai muzical al lui Alessandro Baricco, impregnat de tonuri si ritmuri de o mare varietate, ne poarta intr-o cursa ametitoare prin secolul XX.
Aceasta poveste ii apartine lui Ultimo Parri. Personajul are cinci ani cand vede pentru prima data un automobil in satul sau piemontez, nouasprezece in ziua infrangerii de la Caporetto, in 1917, si douazeci si cinci cand isi intalneste marea dragoste in America. Visul lui Ultimo, acela de a construi o pista circulara de curse cu optsprezece curbe, leaga mai multe povesti intr-una singura, primordiala, o poveste despre fidelitate, iubire, prietenie, razboi si, mai ales, despre dorinta de a restabili ordinea in lume. Romanul este deopotriva unul al sunetelor. Auzim zgomotele guturale ale primelor automobile, il auzim pe Ultimo strigandu-si numele cand masina gafaie urcand movila din Piassebene, apoi exploziile si impuscaturile de pe campul de lupta, o auzim pe Elizaveta cantand la pian, apoi melodia transmisa la radio in timp ce o femeie si-un barbat fac dragoste in bucataria unui local si auzim motorul Jaguarului in care, dupa o viata de asteptare, Elizaveta atinge visul lui Ultimo si reuseste sa parcurga pista circulara.
Aceasta poveste ii apartine lui Ultimo Parri. Personajul are cinci ani cand vede pentru prima data un automobil in satul sau piemontez, nouasprezece in ziua infrangerii de la Caporetto, in 1917, si douazeci si cinci cand isi intalneste marea dragoste in America. Visul lui Ultimo, acela de a construi o pista circulara de curse cu optsprezece curbe, leaga mai multe povesti intr-una singura, primordiala, o poveste despre fidelitate, iubire, prietenie, razboi si, mai ales, despre dorinta de a restabili ordinea in lume. Romanul este deopotriva unul al sunetelor. Auzim zgomotele guturale ale primelor automobile, il auzim pe Ultimo strigandu-si numele cand masina gafaie urcand movila din Piassebene, apoi exploziile si impuscaturile de pe campul de lupta, o auzim pe Elizaveta cantand la pian, apoi melodia transmisa la radio in timp ce o femeie si-un barbat fac dragoste in bucataria unui local si auzim motorul Jaguarului in care, dupa o viata de asteptare, Elizaveta atinge visul lui Ultimo si reuseste sa parcurga pista circulara.
ALESSANDRO BARICCO s-a nascut in 1958 la Torino. Si-a luat licenta in filozofie cu Gianni Vattimo si a studiat pianul la Conservator. A publicat cronici muzicale si doua carti despre muzica bine primite de public: Il genio in fuga. Due saggi sul teatro musicale di Rossini (1988) si L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat in anul 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007, 2017) si a devenit in scurt timp unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din Italia. Au urmat Oceano mare (1993), Matase (Seta, 1996; Humanitas Fiction, 2015), City (1999), Senza sangue (2002), Aceasta poveste (Questa storia, 2005; Humanitas Fiction, 2018), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014), De trei ori in zori (Tre volte all’alba, 2012; Humanitas Fiction, 2015) si Mireasa tanara (La Sposa giovane; Humanitas Fiction, 2016). A publicat cronici in mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate in volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) si Barbarii. Eseu despre mutatii (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer si Moby Dick al lui Herman Melville. A scris doua texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), dupa care Giuseppe Tornatore a realizat filmul Legenda pianistului de pe ocean, si Davila Roa (1996). In 1993 a initiat o serie de emisiuni TV centrata pe opera lirica, intitulata „Dragostea e un pumnal“, si alta despre lumea cartilor, intitulata „Pickwick“. In 1994 a infiintat la Torino Scuola Holden, dedicata creativitatii narative si artelor performative.