Amintirea ca un parfum...

9789731230122

"O exceptionala carte de interviuri cu personalitati"

Autor: Silvia Kerim
Editura: Carminis
Anul aparitiei: 2016
Nr. Pag: 384
Limba: Romana
Format: 21.5X27.5 cm
in stoc
50.00 lei
+

Descriere

In acest album de colectie sunt reunite, sub pana scriitoarei Silvia Kerim, cu un incontestabil talent, portretele si interviurile cu 42 de personalitati din domeniul artei si culturii romanesti, legate discret printr-un fir epic – vocea autoarei care a stiut sa fie prietenul si confidentul ce i-a convins pe cei intervievati sa – si deschida sufletele si sa impartaseasca, spre aducere aminte, detalii inedite din viata lor personala si profesionala.

Arta interviului, desi pare atat de accesibila, nu este chiar la indemana oricui. A sti sa te retragi in spatele curiozitatii adevarate, a fi interesat sa inciti, sa provoci confesiunea, a intelege ca nu tu esti protagonistul, tine atat de talent , cat si de intuitie. Silvia Kerim, ea insasi un personaj special, viu, misterios, purtator de lumi si de povesti, stie sa puna in pagina povestea celuilalt. Stie sa il lase pe celalalt sa se intoarca spre sine si sa se deschida. Tulburat si linistit, totodata, ca cineva este preocupat sa afle ce se intampla in minti si in suflete. Dincolo de aparente, dincolo de luminile scenei, Silvia Kerirn stie sa desprinda masca actorului, cu mare grija si cu tandrete si sa ne arate esente. Fara pretentii, fara preciozitati, simplu si profund. Cei care i se marturisesc in aceasta carte splendida se simt ocrotiti si iubiti. Si de aceea, povestesc. Suntem purtati in detalii, zburam peste amintiri, vedem nevazutul si cuprindem necuprinsul. Fictiunile si realitatile isi succed intr-un ritm ametitor. Imagini din spectacole in selectii subiective, sunete, muzici, parfumuri, intamplarile personale, nostalgii, proiectii, strazi de altadata, carciumi, tristeti, soapte, toate acestea se strecoara printre randuri si ma fac sa rad in hohote, sa zambesc, sa visez. Ma identific si caut asta in fiecare confesiune. Caut sa-mi descopar si mie vibratii noi, caut sa-mi irnbogatesc legatura definitiva cuteatrul, cu viata. Pur si simplu. Chiar si atunci cand il cunosc, bine, pe cel ce ii povesteste Silviei Kerim, si atunci ma surprinde ceva: tonul confesiunii, tacerile, patosul unui accent, involburarea unui verb, tipatul unui pescarus, atmosfera unui loc, caldura unui vis spaima cosmarelor. Nu-i formidabil, iubite cetitorule?