Amintiri din gimnaziu - Roxana Medvetki

Cat de zmeu poti sa te crezi, cand abia ajungi sa scrii, pe undeva pe la jumatatea tablei, ridicandu-te pe varfuri? Cat de grozav si infoiat in pene poti sa fii, cand abia daca poti sa cari in spate ghiozdanul gol? Cum sa te simti buricul pamantului cand prima pala de vant iti grabeste pasii si aproape te rostogoleste ca pe ciulinii Baraganului?

Si totusi, noi, baietii clasei a V-a C, vazandu-ne scapati de dadaceala si grija excesiva a doamnei noastre invatatoare, ne bombam pieptul, ne incordam bicepsii (vai de mama lor!) si ne plimbam prin clasa ca pe mosia lui tata, ucigand din priviri orice tentativa de subminare a pozitiei noastre superioare, de elevi ai gimnaziului. Dar, odata ce ieseam pe usa clasei, ne  dezumflam ca o basica, ni se garboveau umerii  si  ne  uitam  pe  sub  sprancene, cu invidie, la elevii din clasele mai mari.

Cum insa trebuia sa aratam cat suntem de cocosi, gaseam cate un coleg mai plapand si mai scund nitel decat noi, trageam aer adanc in piept, ne indreptam spatele, ne cracanam picioarele si ne protapeam in fata lui, amenintator.