Descriere
Pielea trupului ne conecteaza in permanenta cu aproape tot ceea ce se afla in jurul nostru si care exista foarte aproape, pentru a ne atinge. Facand posibila integrarea noastra in lumea fizica ambientala, pielea receptioneaza o gama multipla de atingeri si contacte.
Pielea trupului fiintei umane este, am putea spune, cel mai mare organ al corpului, atat in ceea ce priveste suprafata cat si in ceea ce priveste volumul. Ea este totodata un invelis de protectie. Dat fiind faptul ca pielea se afla la granita dintre mediul exterior si cel fizic interior, aspectul acestea reflecta atat interactiunile pe care le avem cu exteriorul, cat si unele dintre trairile noastre launtrice, psihosomatice. Pielea trupului ramane unul dintre cele mai sensibile organe receptoare, ce este in mod optim inzestrat cu receptori senzoriali. Este destul de cunoscut cazul lui Helen Keller, care cu toate ca era surda si oarba din nastere, se dovedea a fi capabila sa recunoasca anumite melodii de muzica simfonica „traducandu-si” prin intermediul talpilor notele, ce se reflectau destul de fidel in vibratiile podelelor...
Pielea trupului ne conecteaza in permanenta cu aproape tot ceea ce se afla in jurul nostru si care exista foarte aproape, pentru a ne atinge. Facand posibila integrarea noastra in lumea fizica ambientala, pielea receptioneaza o gama multipla de atingeri si contacte adecvate de la cele fizice, normale, pana la acelea care sunt inefabile, subtile si vehiculeaza pentru noi intelesuri tainice. Atingerea familiarizeaza fiinta umana cu perceptiile rafinate ce sunt manifestate prin intermediul pielii sale, ce poate fi pe buna dreptate considerata o sui-generis „oglinda a sufletului nostru”.
Pielea trupului fiintei umane este, am putea spune, cel mai mare organ al corpului, atat in ceea ce priveste suprafata cat si in ceea ce priveste volumul. Ea este totodata un invelis de protectie. Dat fiind faptul ca pielea se afla la granita dintre mediul exterior si cel fizic interior, aspectul acestea reflecta atat interactiunile pe care le avem cu exteriorul, cat si unele dintre trairile noastre launtrice, psihosomatice. Pielea trupului ramane unul dintre cele mai sensibile organe receptoare, ce este in mod optim inzestrat cu receptori senzoriali. Este destul de cunoscut cazul lui Helen Keller, care cu toate ca era surda si oarba din nastere, se dovedea a fi capabila sa recunoasca anumite melodii de muzica simfonica „traducandu-si” prin intermediul talpilor notele, ce se reflectau destul de fidel in vibratiile podelelor...
Pielea trupului ne conecteaza in permanenta cu aproape tot ceea ce se afla in jurul nostru si care exista foarte aproape, pentru a ne atinge. Facand posibila integrarea noastra in lumea fizica ambientala, pielea receptioneaza o gama multipla de atingeri si contacte adecvate de la cele fizice, normale, pana la acelea care sunt inefabile, subtile si vehiculeaza pentru noi intelesuri tainice. Atingerea familiarizeaza fiinta umana cu perceptiile rafinate ce sunt manifestate prin intermediul pielii sale, ce poate fi pe buna dreptate considerata o sui-generis „oglinda a sufletului nostru”.