Descriere
Introducere
Medicina si modul in care intelegem noi anatomia umana au evoluat foarte mult in ultimele secole, deseori datorita descoperirile unor ganditori radicali. Fascinatia pentru corpul uman si pentru modul de functionare al acestuia, precum si curiozitatea de a sti de ce uneori functioneaza prost si ce sa facem ca sa il vindecam sunt nelimitate. De-a lungul istoriei, au fost nascocite nenumarate teorii, majoritatea eronate, care explicau anatomia si fiziologia in conceptia a tot felul de medici, chirurgi, vraci, vrajitori, alchmisti, tamaduitori prin credinta, astrologi si sarlatani, care, in epoca lor, erau de cele mai multe ori foarte respectati si foarte bine platiti ca profesionisti.
In ciuda acestor practice dubioase, istoria medicine este marcata de importante descoperiri si de o gandire cu adevarat vizionara, care ne-a adus in epoca moderna a stiintei medicale. Hipocrat, “parintele medicine”, a practicat medicina pe insula greceasca Kos, in secolul al V-lea i.H. si este, fara indoiala, cea mai celebra si mai notabila figura dintre toate. Realizarea sa a constat in formarea unui corp specializat de medici, care se conducea dupa un cod de etica strict si care, in cadrul cercatarilor sale, a adoptat metode stiintifice de observare. Acest fapt a pus bazele practicii medicale moderne.
Cele patru “umori”
Opera lui Hipocrat a exercitat o influenta profunda asupra medicine, iar ideile lui au fost dezvoltate cu entuziasm de catre medici in secolele care au urmat. Din pacate, teoriile sale despre anatomie si boala erau practic inexacte. El credea ca sanatatea omului este guvernata de patru “umori” (bila neagra, bila galbena, limfa si sangele) si ca orice boala este rezultatul dezechilibrului dintre acestea. Cu exceptia calugarilor care cultivau ierburi si plante cu anumite propietati medicinale reale, inexactitatea faptelor era caracteristica medicine si anatomiei in Evul Mediu. Teoria “umorilor” era inca pe scara larga socotita adevarata, iar credintele religioase crestine si islamice influentau substantial teoria medicala. Erau de obicei puse in practica tot felul de teorii, cum ar fi sangerare, drenarea “fluidelor nocive” din corps au incurajarea “fluidelor in exces” sa se miste liber prin corp, deseori insotite de potiunile spiterilor, care contineau ingredient caudate si dezgustatoare, cum ar fi limbi de salamandra sau viermi.
Odata cu epoca Renasterii in Italia, incepand cu sfarsitul secolului al XIV-lea, stiinta medicala a evoluat. Redescoperirea invataturii clasice i-a incurajat pe medici sa aplice din nou metode stiintifice in cercetarea medicala si sa lase in urma influenta religiilor si superstitiilor. Nume mari din aceasta perioada, cum ar fi Leonardo da Vinci, au adus idei noi. El credea ca pentru a trata o boala trebuie mai intai sa inveti despre corpul uman si procesele sale si ca aceste cunostinte aveau ca sursa disectiile facute pe cadaver umane. Claudius Galen, un medic cu foarte multa influenta din secolul al II-lea, disecase animale si crezuse ca anatomia umana urmarea aceeasi structura, idee care s-a perpetuat timp de peste 1 500 de ani.
Chirurgii pot face azi ceea ce in urma cu numai 200 de ani ar fi fost socotit un miracol, cu o rata de supravietuire a pacientilor care i-ar fi uluit pe medicii inaintasi.
Dar prin secolul al XVI-lea, anatomistul Andreas Versalius a demonstrate ca Galen gresea si, in 1543, in cartea sa De humani corporis fabrica (Despre structura corpului omenesc), a dat la iveala structuri anatomice necunoscute pana atunci. Totusi, procurea cadavrelor pentru disectie nu era nici usoara, nici placuta. Biserica interzicea disectia pe cadavre umane, astfel incat anatomistii din Europa recurgeau fara jena la jefuirea mormintelor si la coborarea cadavrelor din spanzuratori ca sa obtina material pentru cercetarile lor. Alta activitate de pionierat, cea de inregistrare a celor descoperite, a fost condusa de catre Leonardo da Vinci si Vesalius, care au incercat sa reprezinte exact structura anatomica prin desene detaliate si ilustratii.
Circulatia sangvina
Totusi, aceste idei si metode erau controversate si, deseori, respinse. In 1628, medicul englez William Harvey a uimit lumea medicala atunci cand a publicat An Anatomical Disquisition On the Motion of the Heart and Blood In Animals ( Cercetare anatomica asupra miscarii inimii si sangelui la animate). In aceasta carte, el a aratat ca sangele circula in corp si a afirmat ca inima pompeaza sange in artere. El si-a dat in acelasi timp seama de importanta valvelor inimii in controlul fluxului sangvin. Desi ideile lui au fost considerate bizare, aceasta metoda stiintifica de cercetare s-a dovedit din nou a fi un pas inainte. Descoperirile lui au fost confirmate de inventarea microscopului, la sfarsitul secolului al XVII-lea: pentru prima oara in istorie, oamenii de stiinta au putut sa vada mai mult decat le permitea ochiul liber.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, ieseau la iveala multe dintre practicile si procedurile pe care noi le consideram azi normale. Anestezicele neprelucrate erau dezvoltate de James Young Simpson, antisepticele erau initiate de Joseph Lister, iar in 1896, Wilhelm Rontgen uimea lumea cu o noua inventie care permitea examinarea interna a corpului, fara a recurge la chirurgie: fusese inventat aparatul cu raze X. Alte activitati inovatoare, desfasurate de personalitati precum Louis Pasteur, care a stabilit legatura dintre germeni si boala, si Karl Landsteiner, care a descoperit cele patru grupe sangvine, au pavat drumul spre o chirurgie mult mai complexa, cum ar fi transplantul de organe. Chirurgii pot face azi ceea ce, in urma cu numai 200 de ani, ar fi fost socotit un miracol, cu o rata de supravietuire a pacientilor care i-ar fi uluit pe medicii inaintasi.
Descoperirea anatomiei umane
Asadar, cat de mult stim noi de fapt despre modul in care functioneaza sistemele propriului nostru corp si cat de bine intelegem ceea ce vede si ce face un medic sau un chirurg? Atlasul corpului uman va va arata din ce suntem noi facuti cu adevarat, cu ajutorul unei examinari atente a anatomiei umane. Cartea parcurge drumul de la cap la degetele de la picioare si este impartita in sectiuni despre cap, gat, torace, membre superioare, abdomen, sistemul de reproducere, bazin, membre inferioare si sistemele generale ale corpului. La randul sau, fiecare sectiune examineaza oasele, muschii, nervii, tesutul moale si organele, precum si modul in care functioneaza si interactioneaza ele. Aceasta carte este inceputul unei calatorii fascinante.
Conor Kilgallon, Amber Books Ltd
Tehnici precum rezonanta magnetica nucleara (RMN) permit personalului medical obtinerea unei imagini ,,feliate" a corpulu uman. Aceasta poate fi folosita la studierea tumorilor dintr-un tesut moale, cum ar fi creierul.