Descriere
Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. - Calin Vlasie
Paranoia poetica se obtine din neiubire, dor si pasiune. O copila vibranda, visatoare si patimasa traverseaza aceste texte. Ea reinvarte toate piesele universului in vartejuri de un romantism alienant. Agonia revarsata in delir imaginativ e de o intensitate expresionista. Poezia unui singur personaj ce evadeaza din infern cu emotii inflacarate pentru a se intoarce in infern doborat de mahmureli si ispite mucegaite. - Felix Nicolau
„autoanaliza
aseara am adormit singura cu gandul
ca lucrurile se intampla doar cum vreau eu
dimineata a fost soare
si barbatul meu era langa mine
eram fericiti amandoi
si doar dumnezeu
ne vedea tineretea -
mana peste mana
nudul sperantei
ca maine ne vom trezi tot impreuna.
sunt un om simplu:
caut sensul vietii pe fundul cestii de cafea
ceaiul e pentru femei de catifea
eu sunt o matase verde purtata excesiv
zatul l-am imprastiat pe hartii
crezand ca-mi voi ghici viitorul
in romane si poezii.
ma adun:
o bucata la scarile unde am golanit
nu-i nicio graba sa ma achit
fata de trecut, mai e timp
una o iau de pe primaverii 19, unde m-am iubit
cateva au ramas in casa unde am copilarit
am si prin biblioteci niste piese de schimb
pe strazi m-am risipit ca painea lui gretel
am lasat si pe la altii cateva bucati de nimb
la total sunt un fel
de om imprastiat ca nisipul.”
Paranoia poetica se obtine din neiubire, dor si pasiune. O copila vibranda, visatoare si patimasa traverseaza aceste texte. Ea reinvarte toate piesele universului in vartejuri de un romantism alienant. Agonia revarsata in delir imaginativ e de o intensitate expresionista. Poezia unui singur personaj ce evadeaza din infern cu emotii inflacarate pentru a se intoarce in infern doborat de mahmureli si ispite mucegaite. - Felix Nicolau
„autoanaliza
aseara am adormit singura cu gandul
ca lucrurile se intampla doar cum vreau eu
dimineata a fost soare
si barbatul meu era langa mine
eram fericiti amandoi
si doar dumnezeu
ne vedea tineretea -
mana peste mana
nudul sperantei
ca maine ne vom trezi tot impreuna.
sunt un om simplu:
caut sensul vietii pe fundul cestii de cafea
ceaiul e pentru femei de catifea
eu sunt o matase verde purtata excesiv
zatul l-am imprastiat pe hartii
crezand ca-mi voi ghici viitorul
in romane si poezii.
ma adun:
o bucata la scarile unde am golanit
nu-i nicio graba sa ma achit
fata de trecut, mai e timp
una o iau de pe primaverii 19, unde m-am iubit
cateva au ramas in casa unde am copilarit
am si prin biblioteci niste piese de schimb
pe strazi m-am risipit ca painea lui gretel
am lasat si pe la altii cateva bucati de nimb
la total sunt un fel
de om imprastiat ca nisipul.”