Descriere
Traducere din limba spaniola de Irina Dogaru
Batrinul care citea romane de dragoste a fost ecranizat in anul 2001, in regia lui Rolf de Heer, cu Richard Dreyfuss in rolul principal.
Antonio Jose Bolívar, ramas vaduv inca de tinar, isi cauta linistea intr-un sat indepartat din padurea ecuatoriala, El Idilio. Isi petrece timpul la vinatoare si, pe masura ce inainteaza in virsta, cauta alinarea in lectura. Citeste romane de dragoste aduse de amicul sau, un dentist care, la rindu-i, le ia de la una dintre prostituatele pe care le frecventeaza. Impartit intre viata normala pe care a lasat-o in urma si jungla pe care vrea fara succes s-o cunoasca, intre siguranta civilizatiei si intelepciunea traditiei, intre solitudine si chemarea semenilor, Antonio nu-si vede viata implinita, caci nu poate urma pe deplin nici una dintre caile pe care le alege.
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, nascut la Ovalle in 1949, a strabatut inca de foarte tinar teritoriile posibile ale geografiei si utopiei, din selva amazoniana in desertul Saharei, din Patagonia pina la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizatiei ecologiste Greenpeace. Din 1993 traieste la Gijon, in Spania. Din aceasta viata extrem de agitata a dat la iveala povestiri si romane care l‑au impus imediat drept unul dintre cei mai inzestrati romancieri si nuvelisti sud‑americani si nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe cind avea doar saptesprezece ani. Trei ani mai tirziu ii aparea prima carte de povestiri, intitulata Cronicile lui Pedro Nimeni. A publicat apoi romane, dintre care amintim Batrinul care citea romane de dragoste (1989), Lumea sfirsitului lumii (1989), Nume de toreador (1994), Patagonia Express (1995), Povestea unui pescarus si a motanului care l‑a invatat sa zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental (1996), Neintilniri (1997), si volumele Povesti apatride (1999) si Povesti marginale (1999), aparute mai intii in ziarul spaniol El País. A fost distins cu numeroase premii literare de mare prestigiu in lumea hispanica, printre care: Premiul Tigre Juan pentru Batrinul care citea romane de dragoste, Premiul Gabriela Mistral pentru poezie, Premiul Romulo Gallegos pentru roman, Premiul Casas de las Americas pentru volumul de povestiri Cronicile lui Pedro Nimeni. Luis Sepulveda a devenit cunoscut si in lumea cinematografului pentru scenariul la Batrinul care citea romane de dragoste (celebrul sau roman ecranizat in 2001) si pentru regia si scenariul la Nowhere (2002).
Batrinul care citea romane de dragoste a fost ecranizat in anul 2001, in regia lui Rolf de Heer, cu Richard Dreyfuss in rolul principal.
Antonio Jose Bolívar, ramas vaduv inca de tinar, isi cauta linistea intr-un sat indepartat din padurea ecuatoriala, El Idilio. Isi petrece timpul la vinatoare si, pe masura ce inainteaza in virsta, cauta alinarea in lectura. Citeste romane de dragoste aduse de amicul sau, un dentist care, la rindu-i, le ia de la una dintre prostituatele pe care le frecventeaza. Impartit intre viata normala pe care a lasat-o in urma si jungla pe care vrea fara succes s-o cunoasca, intre siguranta civilizatiei si intelepciunea traditiei, intre solitudine si chemarea semenilor, Antonio nu-si vede viata implinita, caci nu poate urma pe deplin nici una dintre caile pe care le alege.
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, nascut la Ovalle in 1949, a strabatut inca de foarte tinar teritoriile posibile ale geografiei si utopiei, din selva amazoniana in desertul Saharei, din Patagonia pina la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizatiei ecologiste Greenpeace. Din 1993 traieste la Gijon, in Spania. Din aceasta viata extrem de agitata a dat la iveala povestiri si romane care l‑au impus imediat drept unul dintre cei mai inzestrati romancieri si nuvelisti sud‑americani si nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe cind avea doar saptesprezece ani. Trei ani mai tirziu ii aparea prima carte de povestiri, intitulata Cronicile lui Pedro Nimeni. A publicat apoi romane, dintre care amintim Batrinul care citea romane de dragoste (1989), Lumea sfirsitului lumii (1989), Nume de toreador (1994), Patagonia Express (1995), Povestea unui pescarus si a motanului care l‑a invatat sa zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental (1996), Neintilniri (1997), si volumele Povesti apatride (1999) si Povesti marginale (1999), aparute mai intii in ziarul spaniol El País. A fost distins cu numeroase premii literare de mare prestigiu in lumea hispanica, printre care: Premiul Tigre Juan pentru Batrinul care citea romane de dragoste, Premiul Gabriela Mistral pentru poezie, Premiul Romulo Gallegos pentru roman, Premiul Casas de las Americas pentru volumul de povestiri Cronicile lui Pedro Nimeni. Luis Sepulveda a devenit cunoscut si in lumea cinematografului pentru scenariul la Batrinul care citea romane de dragoste (celebrul sau roman ecranizat in 2001) si pentru regia si scenariul la Nowhere (2002).