Descriere
Traducere de Doru Mares
Imprumutand senzualitatea stampelor japoneze, Biroul pentru Gradini si Iazuri este romanul unei calatorii initiatice din Epoca Heian. Didier Decoin imagineaza periplul unei tinere femei care-si iubeste sotul si dincolo de moarte. Intre rivalitati politice si ritualuri seducatoare, scriitorul surprinde atmosfera unei Japonii eterne, care se abandoneaza rafinamentului si simturilor. Recompensat in 2017 cu Prix des Lecteurs de L’Express / BFMTV, romanul este tradus in peste 15 limbi.
Cu umerii raniti de incarcatura pretioasa pe care o poarta – opt crapi, dintre ultimii prinsi de sotul ei, Katsuro, inainte sa se inece –, Miyuki porneste fara ezitare spre capitala Heian-kyō, ca sa duca, in locul acestuia, pestii pentru iazurile imperiale. La capatul unui drum lung, plin de intamplari violente, ajunge la palat si-l intalneste pe temutul Nagusa Watanabe, directorul Biroului pentru Gradini si Iazuri. Dar, in loc sa fie trimisa acasa cu plata pentru crapi, lui Miyuki i se cere sa mai ramana la Curte, unde urmeaza sa aiba loc takimono awase, concursul de parfumuri pentru care toata lumea se pregateste cu febrilitate.
Scriitor, jurnalist si scenarist, DIDIER DECOIN s-a nascut la 13 martie 1945. Dupa studii secundare la Notre-Dame de Sainte-Croix este admis la Facultatea de Drept, pe care insa o abandoneaza repede in favoarea jurnalismului. Trece prin redactii faimoase din presa scrisa si din radio – France-Soir, Le Figaro, Les Nouvelles Littéraires, La Voix des Sports, Europe 1 inainte de a se consacra exclusiv scrisului. Debuteaza in anul 1966 cu romanul Le Procès à l'Amour. Semneaza, de-a lungul timpului, peste 40 de lucrari, singur sau in colaborare, dintre care 25 de romane. Unele dintre cartile sale au fost recompensate cu premii importante: Prix des Libraires pentru Abraham de Brooklyn (1971), Prix des Quatre Jurys pentru Élisabeth ou Dieu seul le sait (1970), Prix Goncourt pentru John l'Enfer (1977), Prix de la Littérature Religieuse pentru Élisabeth Catez ou l'obsession de Dieu (1991), Prix Littéraire du Cotentin si Prix Livre et Mer Henri-Queffélec pentru Avec vue sur la mer (2005), Prix des Lecteurs de L’Express / BFMTV pentru romanul Biroul pentru Gradini si Iazuri (Le Bureau des Jardins et des Étangs, 2017; Humanitas Fiction, 2019). De-a lungul celor peste 50 de ani de activitate literara, numeroase alte romane l-au impus drept unul dintre cei mai apreciati scriitori francezi contemporani: Ceux qui vont s’aimer (1973), L’Enfant de la mer de Chine (1981), Autopsie d’une étoile (1987), La Femme de chambre du Titanic (1991), Madame Seyerling (2002), Est-ce ainsi que les femmes meurent? (2009), La Pendue de Londres (2013). Semneaza numeroase scenarii pentru film si televiziune, iar unele dintre productiile la care participa devin adevarate legende (L'Homme voilé, De guerre lasse, Hors la vie – Prix Spécial du Jury, Festival de Cannes, I… comme Icar – Prix César pentru scenariu, Les Misérables, Balzac, Le Comte de Monte-Cristo). In 1995 este ales membru al Academiei Goncourt, al carei secretar general este astazi.