Descriere
Fragment:
Intr-o vineri din primavara lui 1972, in timp ce vicarul din Sandefjord isi incuia biserica si se pregatea sa mearga acasa, primi o vizita care-l facu sa mai tina biroul deschis o vreme.
Nu o mai vazuse vreodata pe fata, dar pe tanar il recunoscu. Era fiul cel mai mare al unuia dintre cei mai respectati oameni din oras, un magnat al transporturilor care nu era doar unul dintre cei mai bogati oameni din Norvegia, ci si un sustinator declarat al bisericii, un om a carui generozitate facuse posibila, printre alte, cu zece ani inainte, constructia retablului' urias din mahon, cioplit rudimentar, care infatisa saptesprezece scene din viata lui lisus Hristos, un retablu de care vicarul cra foarle mandru.
Tanarul cuplu avea o cerere deosebita. Ei doreau sa se casatoreasca, dar voiau ca vicarul sa oficieze ceremonia fara prezenta altcuiva. Nu era o cerere neobisnuita in sine, dar motivul din spatele cererii lor era atat de bizar, incat vicarul crezu initial ca era vorba de o gluma.
Totusi, il cunostea destul de bine pe magnatul transporturilor incat sa stie cat era de religios si de conservator, si incepu sa-si dea seama ca tanarul cuplu vorbeste serios.
Magnatul transporturilor avusese o stare de sanatate precara in ultima perioada si se zvonea ca era pe patul de moarte.
Tanarul care statea -n acel moment in fata lui avea sa mosteneasca o avere colosala; cu toate acestea, tatal sau pusese o conditie mostenirii acestei averi: sangele nimanui din afara nu avea sa se amestece cu al familiei.
Femeia pe care mostenitorul sau alegea sa o ia de sotie nu trebuia sub nicio forma sa aiba copii din alte relatii.