Descriere
Cel de-al treilea volum, care incheie, deocamdata, scurta serie a scrierilor lui Forugh Farrokhzād aparute in limba romana, serie deschisa cu Sa dam crezare inceputului de anotimp rece (cele mai frumoase poezii, 2015) si continuata cu Nu exista culoare dincolo de negru. Scrisori cu autoaprindere (corespondenta, 2021), ambele publicate la Editura Tracus Arte, este esential in istoria literaturii persane moderne, in intelegerea trecerii acesteia, inca din anii ’60 ai secolului trecut, de la canoanele literare clasice, rigide prin codurile estetice impuse de teoretizarea, conceperea si practicarea, mai cu seama, a unei poezii exceptionale, la o abordare cu totul noua a lumii, a omului, a societatii si, implicit, a culturii si artei, a spiritului si a avatarurilor lui. Fara viziunile cu totul indraznete, neasteptate de o societate cu mentalitate aproape medievala, fara gesturile si demersurile ei cu impact social si estetic, literele persane ar fi ratat, pentru multa vreme, intalnirea cu modernitatea, cu dinamica lumii literare postbelice, de neinteles atunci, intr-un context al mizelor ce se invarteau in jurul lui a fi ori a nu fi in noua paradigma culturala si literara…
Forugh Farrokhzād (1935-1967) este cea mai mare poeta iraniana moderna. S-a nascut la Teheran, intr-o familie cu sapte copii. Dupa studii primare si secundare, se casatoreste, in 1950, cu Parviz Sāpur, fiul cel mic al matusii maternale. In 1952, se naste unicul lor fiu, Kāmyār, care, dupa divortul parintilor, in 1955, ramane in custodia tatalui. Dupa divort, in 1958, il cunoaste pe marele scriitor, cineast si producator de film Ebrāhim Golestān, devenind secretar al studioului „Golestān Film”. Pe langa alte scurtmetraje, realizeaza celebrul film documentar Casa este neagra (despre leprozeria de langa Tabriz), prilej cu care il infiaza pe Hosein Mansuri, copilul de sase ani al unei familii de leprosi, neatins de teribila boala. Colaboreaza la diverse publicatii, scrie poezie si proza, amintiri din calatorii, critica literara, joaca in piese de teatru si in filme, participa la diverse festivaluri si simpozioane, lupta pentru emanciparea femeii musulmane, e extrem de activa in viata sociala si culturala.
Moare la 14 februarie 1967, in urma unui cumplit accident rutier, neelucidat inca. A publicat volumele de versuri: Captiva (1952), Zidul (1956), Revolta (1958), O alta nastere (1963), Sa dam crezare inceputului de anotimp rece (postum).