Descriere
Catehismul ortodox - Sfantul Filaret Mitropolitul Moscovei
Traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi
Catehismul ortodox al Sfantului Mitropolit Filaret al Moscovei (1782-1867) este considerat cea mai clara expunere a credintei ortodoxe din ultimii 200 de ani. Marturie in acest sens sunt cele peste 120 de editii pe care le-a cunoscut in limba rusa din 1823 incoace, la care se adauga numeroase alte editii in diverse limbi.
Sfantul Ierarh Filaret (Drozdov) a fost cea mai impunatoare personalitate a teologiei ruse din secolul al XIX-lea. Intr-o scrisoare adresata Sinodului rus de catre Patriarhul de Constantinopol, in 1867, Mitropolitul Filaret este numit „un stalp, o lumina si un dascal al intregii ortodoxii”. Rector al Academiei Teologice din Sankt-Petersburg, profesor de greaca si ebraica, el a fost implicat in traducerea si raspandirea Bibliei in limba rusa – pana la acea data aceasta circuland numai in limba slavona. Stralucita incununare a acestor eforturi misionare, Catehismul Sfantului Filaret a reprezentat si reprezinta in continuare pentru milioane de ortodocsi din toata lumea o temelie sigura pentru cunoasterea adevarurilor mantuitoare ale credintei.
Sfantul Ierarh Filaret (Drozdov) a fost cea mai impunatoare personalitate a teologiei ruse din secolul al XIX-lea. Intr-o scrisoare adresata Sinodului rus de catre Patriarhul de Constantinopol, in 1867, Mitropolitul Filaret este numit „un stalp, o lumina si un dascal al intregii ortodoxii”. Rector al Academiei Teologice din Sankt-Petersburg, profesor de greaca si ebraica, el a fost implicat in traducerea si raspandirea Bibliei in limba rusa – pana la acea data aceasta circuland numai in limba slavona. Stralucita incununare a acestor eforturi misionare, Catehismul Sfantului Filaret a reprezentat si reprezinta in continuare pentru milioane de ortodocsi din toata lumea o temelie sigura pentru cunoasterea adevarurilor mantuitoare ale credintei.
Cuprins:
Notiuni introductive
Despre Descoperirea dumnezeiasca
Despre Sfanta Traditie si despre Sfanta Scriptura
Despre Sfanta Scriptura
Alcatuirea Catehismului
Catehismul crestinesc
Partea intai. Despre credinta
Partea a doua. Despre nadejde
Partea a treia. Despre dragoste
Incheiere. Intrebuintarea invataturii despre credinta si evlavie
Notiuni introductive
Despre Descoperirea dumnezeiasca
Despre Sfanta Traditie si despre Sfanta Scriptura
Despre Sfanta Scriptura
Alcatuirea Catehismului
Catehismul crestinesc
Partea intai. Despre credinta
Partea a doua. Despre nadejde
Partea a treia. Despre dragoste
Incheiere. Intrebuintarea invataturii despre credinta si evlavie
Fragment din carte:
DESPRE DRAGOSTE
Despre unirea dintre credinta si dragoste
Care trebuie sa fie lucrarea si rodul adevaratei credinte in Hristos?
Dragostea si, in legatura cu ea, faptele bune.
„Caci in Hristos Iisus”, spune Sfantul Apostol Pavel, „nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire” (Galateni 5, 6).
Nu-i de ajuns pentru crestini numai credinta, fara dragoste si fapte bune?
Nu este e de ajuns. Deoarece credinta fara dragoste si fapte bune este nelucratoare si moarta si, de aceea, nu ne poate conduce la viata vesnica: „... cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte” (I Ioan 3, 14). „Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?... Caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este” (Iacov 2, 14, 26).
Nu se poate, pe de alta parte, sa ne mantuie dragostea si faptele bune, fara credinta?
Nu se poate ca omul, neavand credinta in Dumnezeu, sa-L iubeasca pe El cu adevarat. De aceea, omul vatamat de pacat nu poate sa faca cu adevarat fapte bune, daca nu primeste prin credinta in Iisus Hristos, puterea cea duhovniceasca sau harul lui Dumnezeu: „Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca se face rasplatitor celor care Il cauta” (Evrei 11, 6). „Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, caci scris este: «blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca» (Galateni 3, 10). „Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta” (Galateni 5, 5). „Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 8, 9).
Ce trebuie crezut despre acea dragoste care nu este insotita de fapte bune?
Acea dragoste nu este adevarata. Deoarece adevarata dragoste arata, fireste, faptele sale bune.
Mantuitorul Iisus Hristos spune: „Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu” (Ioan 14, 21, 23).
Sfantul Apostol Ioan scrie: „Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: sa pazim poruncile Lui”. (I Ioan 5, 3) „Sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul” (I Ioan 3, 18).
Care trebuie sa fie lucrarea si rodul adevaratei credinte in Hristos?
Dragostea si, in legatura cu ea, faptele bune.
„Caci in Hristos Iisus”, spune Sfantul Apostol Pavel, „nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire” (Galateni 5, 6).
Nu-i de ajuns pentru crestini numai credinta, fara dragoste si fapte bune?
Nu este e de ajuns. Deoarece credinta fara dragoste si fapte bune este nelucratoare si moarta si, de aceea, nu ne poate conduce la viata vesnica: „... cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte” (I Ioan 3, 14). „Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?... Caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este” (Iacov 2, 14, 26).
Nu se poate, pe de alta parte, sa ne mantuie dragostea si faptele bune, fara credinta?
Nu se poate ca omul, neavand credinta in Dumnezeu, sa-L iubeasca pe El cu adevarat. De aceea, omul vatamat de pacat nu poate sa faca cu adevarat fapte bune, daca nu primeste prin credinta in Iisus Hristos, puterea cea duhovniceasca sau harul lui Dumnezeu: „Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca se face rasplatitor celor care Il cauta” (Evrei 11, 6). „Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, caci scris este: «blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca» (Galateni 3, 10). „Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta” (Galateni 5, 5). „Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 8, 9).
Ce trebuie crezut despre acea dragoste care nu este insotita de fapte bune?
Acea dragoste nu este adevarata. Deoarece adevarata dragoste arata, fireste, faptele sale bune.
Mantuitorul Iisus Hristos spune: „Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu” (Ioan 14, 21, 23).
Sfantul Apostol Ioan scrie: „Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: sa pazim poruncile Lui”. (I Ioan 5, 3) „Sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul” (I Ioan 3, 18).
Despre Legea lui Dumnezeu si despre porunci
Care este modul de a recunoaste si deosebi faptele bune de cele rele?
Legea launtrica a lui Dumnezeu ori constiinta marturisitoare si legea exterioara a lui Dumnezeu ori poruncile lui Dumnezeu.
Sfanta Scriptura vorbeste despre legea launtrica?
Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre neamuri: „Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara” (Romani 2, 15).
Daca oamenii au legea launtrica, atunci de ce li s-a mai dat si legea exterioara?
Li s-a dat lor pentru ca oamenii, neascultand de legea launtrica si ducand o viata trupeasca si pacatoasa, au inabusit in ei insisi glasul legii duhovnicesti. De aceea a si fost nevoie sa le-o aduca lor aminte printr-un mijloc din afara, cu ajutorul poruncilor: „Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege...” (Galateni 3, 19).
Cand si in ce chip le-a dat Dumnezeu oamenilor legea din afara?
Cand a avut loc minunata iesire din robia Egiptului a poporului evreu, ce se tragea din Avraam. Atunci, pe drumul catre pamantul fagaduintei, in pustie, pe muntele Sinai, Dumnezeu Si-a aratat prezenta Sa in foc si in nor si a dat legea prin Moise, capetenia israelitenilor.
Care sunt cele mai principale si mai generale porunci ale acestei legi?
Urmatoarele zece, care au fost scrise pe doua table ori table de piatra:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau... Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!
2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti...
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert...
4. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar in ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau...
5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant...
6. Sa nu ucizi!
7. Sa nu fii desfranat!
8. Sa nu furi!
9. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau!
10. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau! (Iesire 20, 2-17).
Daca aceste porunci au fost date poporului evreu, atunci trebuie sa ne conducem si noi dupa ele?
Trebuie. Pentru ca, in fond, ele sunt aceeasi lege care, dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel, este scrisa in inimile tuturor oamenilor; de aceea toti trebuie sa se conduca dupa ea.
Iisus Hristos ne-a invatat sa pazim aceste zece porunci?
El a poruncit sa tinem poruncile pentru a mosteni viata vesnica si ne-a invatat sa le cunoastem si sa le implinim in chip desavarsit, mai bine decat erau intelese pana la venirea Lui (Matei 19, 17 si cap. 5).
Care este modul de a recunoaste si deosebi faptele bune de cele rele?
Legea launtrica a lui Dumnezeu ori constiinta marturisitoare si legea exterioara a lui Dumnezeu ori poruncile lui Dumnezeu.
Sfanta Scriptura vorbeste despre legea launtrica?
Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre neamuri: „Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara” (Romani 2, 15).
Daca oamenii au legea launtrica, atunci de ce li s-a mai dat si legea exterioara?
Li s-a dat lor pentru ca oamenii, neascultand de legea launtrica si ducand o viata trupeasca si pacatoasa, au inabusit in ei insisi glasul legii duhovnicesti. De aceea a si fost nevoie sa le-o aduca lor aminte printr-un mijloc din afara, cu ajutorul poruncilor: „Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege...” (Galateni 3, 19).
Cand si in ce chip le-a dat Dumnezeu oamenilor legea din afara?
Cand a avut loc minunata iesire din robia Egiptului a poporului evreu, ce se tragea din Avraam. Atunci, pe drumul catre pamantul fagaduintei, in pustie, pe muntele Sinai, Dumnezeu Si-a aratat prezenta Sa in foc si in nor si a dat legea prin Moise, capetenia israelitenilor.
Care sunt cele mai principale si mai generale porunci ale acestei legi?
Urmatoarele zece, care au fost scrise pe doua table ori table de piatra:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau... Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!
2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti...
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert...
4. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar in ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau...
5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant...
6. Sa nu ucizi!
7. Sa nu fii desfranat!
8. Sa nu furi!
9. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau!
10. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau! (Iesire 20, 2-17).
Daca aceste porunci au fost date poporului evreu, atunci trebuie sa ne conducem si noi dupa ele?
Trebuie. Pentru ca, in fond, ele sunt aceeasi lege care, dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel, este scrisa in inimile tuturor oamenilor; de aceea toti trebuie sa se conduca dupa ea.
Iisus Hristos ne-a invatat sa pazim aceste zece porunci?
El a poruncit sa tinem poruncile pentru a mosteni viata vesnica si ne-a invatat sa le cunoastem si sa le implinim in chip desavarsit, mai bine decat erau intelese pana la venirea Lui (Matei 19, 17 si cap. 5).
Despre impartirea poruncilor in doua table
Ce semnifica faptul ca cele zece porunci au fost impartite in doua table?
Aceasta inseamna ca ele cuprind doua chipuri ale dragostei, adica dragostea catre Dumnezeu si dragostea catre aproapele, si de aceea sunt ordonate in doua feluri de datorii.
Nu a vorbit despre aceasta si Mantuitorul Iisus Hristos?
La intrebarea: „Care porunca este mai mare in Lege?”, El a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si prorocii” (Matei 22, 36-40).
Toti oamenii sunt aproapele nostru?
Toti, pentru ca toti sunt zidirea Dumnezeului Celui Unul si nascuti dintr-un singur Om. Dar cei ce sunt inruditi prin credinta cu noi, sunt cu atat mai mult aproapele nostru, ca fii ai Tatalui Ceresc, dupa credinta cea in Iisus Hristos.
Si pentru ce nu s-a dat si porunca sa ne iubim pe noi insine?
Pentru ca si fara porunca, in mod firesc, „... nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si-l incalzeste...” (Efeseni 5, 29).
Care trebuie sa fie randuiala in dragostea catre Dumnezeu, catre aproapele si catre sine insusi?
A se iubi pe sine insusi trebuie numai pentru Dumnezeu si, in parte, pentru aproapele; a iubi pe aproapele trebuie pentru Dumnezeu; a iubi pe Dumnezeu trebuie pentru El Insusi si mai mult decat orice altceva. Dragostea catre sine trebuie sa fie adusa ca jertfa de dragoste catre aproapele; iar dragostea catre sine si catre aproapele trebuie aduse ca jertfa pentru dragostea catre Dumnezeu: „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai” (Ioan 15, 13). „Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37).
Daca toata legea este cuprinsa in doua porunci, pentru ce anume a fost impartita in zece parti?
Ca sa se arate limpede datoriile noastre catre Dumnezeu si catre aproapele.
In care porunci sunt ordonate datoriile catre Dumnezeu?
In primele patru.
Care sunt aceste datorii?
In prima, ni se porunceste sa cunoastem si sa cinstim pe adevaratul Dumnezeu.
In a doua, sa fugim de cinstirea dumnezeilor mincinosi.
In a treia, sa nu calcam nici cu cel mai mic cuvant cinstea lui Dumnezeu.
In a patra, sa tinem randuiala timpurilor si faptelor de cinstire catre Dumnezeu.
In care porunci sunt cuprinse datoriile catre aproapele?
In urmatoarele sase.
Care sunt aceste datorii?
In a cincea porunca ni se cere dragostea si cinstirea aproapelui, indeosebi a celor mai apropiati, incepand cu parintii.
In a sasea porunca, sa nu vatamam viata aproapelui.
In a saptea porunca, sa nu vatamam cinstea aproapelui.
In a opta, sa nu vatamam averea lui.
In a noua porunca, sa nu-l vatamam cu cuvantul.
In a zecea porunca, sa nu dorim sa-l vatamam.
Nu sunt cuprinse in aceste zece porunci si datoriile catre sine insusi?
Acestea se cuprind in poruncile despre datoriile catre aproapele, caci a iubi pe aproapele inseamna a-l iubi ca pe noi insine.
Ce semnifica faptul ca cele zece porunci au fost impartite in doua table?
Aceasta inseamna ca ele cuprind doua chipuri ale dragostei, adica dragostea catre Dumnezeu si dragostea catre aproapele, si de aceea sunt ordonate in doua feluri de datorii.
Nu a vorbit despre aceasta si Mantuitorul Iisus Hristos?
La intrebarea: „Care porunca este mai mare in Lege?”, El a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si prorocii” (Matei 22, 36-40).
Toti oamenii sunt aproapele nostru?
Toti, pentru ca toti sunt zidirea Dumnezeului Celui Unul si nascuti dintr-un singur Om. Dar cei ce sunt inruditi prin credinta cu noi, sunt cu atat mai mult aproapele nostru, ca fii ai Tatalui Ceresc, dupa credinta cea in Iisus Hristos.
Si pentru ce nu s-a dat si porunca sa ne iubim pe noi insine?
Pentru ca si fara porunca, in mod firesc, „... nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si-l incalzeste...” (Efeseni 5, 29).
Care trebuie sa fie randuiala in dragostea catre Dumnezeu, catre aproapele si catre sine insusi?
A se iubi pe sine insusi trebuie numai pentru Dumnezeu si, in parte, pentru aproapele; a iubi pe aproapele trebuie pentru Dumnezeu; a iubi pe Dumnezeu trebuie pentru El Insusi si mai mult decat orice altceva. Dragostea catre sine trebuie sa fie adusa ca jertfa de dragoste catre aproapele; iar dragostea catre sine si catre aproapele trebuie aduse ca jertfa pentru dragostea catre Dumnezeu: „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai” (Ioan 15, 13). „Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37).
Daca toata legea este cuprinsa in doua porunci, pentru ce anume a fost impartita in zece parti?
Ca sa se arate limpede datoriile noastre catre Dumnezeu si catre aproapele.
In care porunci sunt ordonate datoriile catre Dumnezeu?
In primele patru.
Care sunt aceste datorii?
In prima, ni se porunceste sa cunoastem si sa cinstim pe adevaratul Dumnezeu.
In a doua, sa fugim de cinstirea dumnezeilor mincinosi.
In a treia, sa nu calcam nici cu cel mai mic cuvant cinstea lui Dumnezeu.
In a patra, sa tinem randuiala timpurilor si faptelor de cinstire catre Dumnezeu.
In care porunci sunt cuprinse datoriile catre aproapele?
In urmatoarele sase.
Care sunt aceste datorii?
In a cincea porunca ni se cere dragostea si cinstirea aproapelui, indeosebi a celor mai apropiati, incepand cu parintii.
In a sasea porunca, sa nu vatamam viata aproapelui.
In a saptea porunca, sa nu vatamam cinstea aproapelui.
In a opta, sa nu vatamam averea lui.
In a noua porunca, sa nu-l vatamam cu cuvantul.
In a zecea porunca, sa nu dorim sa-l vatamam.
Nu sunt cuprinse in aceste zece porunci si datoriile catre sine insusi?
Acestea se cuprind in poruncile despre datoriile catre aproapele, caci a iubi pe aproapele inseamna a-l iubi ca pe noi insine.