Cavalerul si moartea - Leonardo Sciascia

 

„Rolul meu”, declara Sciascia intr-un interviu din 1987, „este sa spun lucrurile pe care le observ sau pe care le descopar in realitate: unu si cu unu fac doi si, odata identificate anumite premise, rezultatul va fi inevitabil. E de ajuns sa cunosti bine istoria Italiei ca sa intelegi ce se intampla azi sau ce se va intampla maine. Nu am niciun har profetic: e de ajuns, repet, sa cunosti si sa observi, si sa ai curajul de a te impotrivi conformismului si adevarului oficial.“ In romanul Cavalerul si moartea, un detectiv caruia i se spune Vicele si care sufera de o boala grava ancheteaza moartea unui avocat. Firul conducator este un biletel de amenintare schimbat de avocat si de magnatul Aurispa in timpul unui banchet. Intriga se complica cand in scena isi face aparitia o misterioasa grupare, Fiii lui optzeci si noua, distribuita grabnic de catre seful Vicelui in rolul de suspect. Pe masura ce ancheta isi urmeaza cursul, Vicele revine aproape obsesiv la o gravura de Dürer, Cavalerul, Moartea si Diavolul, de parca acea gravura ar contine cheia cu care ar putea descifra ce se intampla in jurul lui. Atata doar ca lumea pare ca se poate lipsi, de-acum, de Diavol. Poate pentru ca „Diavolul era asa de obosit incat lasa totul in seama oamenilor, care se descurcau mai bine decat el“. „Leonardo Sciascia face parte din acel esalon de elita al literaturii italiene a secolului XX – stand alaturi de Vittorini, Pasolini, Calvino – care a reprezentat constiinta unei epoci si totodata a spart tiparele speciilor literare canonice, inventandu-si propriile genuri si forme literare.“ (Smaranda Bratu Elian)