Cei trei regi - A Cheng

Cand nuvelele care alcatuiesc volumul Cei trei regi – Regele Sahului, Regele Copacilor si Regele Copiilor – au aparut separat in China, la mijlocul anilor 1980, o adevarata „febra A Cheng“ s-a raspandit printre cititori; nici un alt autor nu indraznise sa scrie despre Revolutia Culturala la modul ironic, voit naiv, ocolind discursul oficial si imbinand elemente traditionale si daoist-confucianiste pentru a reliefa nu greutatile si mizeria acelor ani, ci importanta principiilor morale.

Adevarate parabole, Regele Sahului, Regele Copacilor si Regele Copiilor au in centrul lor personaje care, in situatii dramatice, se ridica deasupra realului cu o forta ce vine dintr-o filozofie aparte a vietii. Numit in deradere Nebunul ori Patima Sahului, Wang Yisheng este obligat sa munceasca intr-o echipa de productie, dar in minte joaca magistrale partide de sah cu adversari redutabili; fost soldat in Razboiul din Coreea, Xiao Geda protejeaza copacii seculari fara sa se lase impresionat de zelul tinerilor intelectuali care vor sa construiasca o China noua, ascultand de o voce interioara mai puternica decat frica; trimis dupa sapte ani de munci grele intr-o scoala fara carti, un profesor intalneste un elev dornic sa petreaca 500 de zile copiind singurul dictionar existent. In cele trei nuvele, omul hotaraste cursul destinului sau spiritual, iar natura sa buna il salveaza si il face sa se opuna distrugerii si alienarii.

Scriitor, poet, scenarist si pictor, A CHENG (Zhong Acheng) s-a nascut in 1949 la Beijing intr-o familie de intelectuali. Tatal sau a ajuns la tara din pricina unui articol neconform cu doctrina oficiala, iar mama s-a vazut nevoita sa vanda biblioteca familiei. Inainte insa, foarte tanarul A Cheng a reusit sa citeasca multa literatura si a facut astfel cunostinta cu operele lui Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Hugo. Dupa declansarea Revolutiei Culturale, la 19 ani, a fost trimis la munca in provincia Shanxi, apoi in Mongolia Interioara si in provincia Yunnan. Revenind la Beijing in 1979, si-a continuat instructia sub indrumarea tatalui sau si a facut parte din grupul de avangarda „Stelele“. A debutat in 1984 cu nuvela Regele Sahului in Revista Literara din Shanghai. Dupa uriasul succes al acesteia, in 1985 a publicat alte doua nuvele, Regele Copacilor si Regele Copiilor (ecranizata in 1987 de Chen Kaige), care l-au impus drept un scriitor de mare expresivitate, emblematic pentru curentul literar „Cautarea radacinilor“, renumit pentru respingerea ideologiei maoiste. Aceste trei nuvele sunt reunite in volumul Cei trei regi (Humanitas Fiction, 2018). A Cheng a mai publicat Jurnalul venetian (1997), un volum de proza scurta, Talentul este pretutindeni (1998), si mai multe de eseuri: Discutii libere (1997), Eruditia (2016), Cultura nu este un condiment in mancare (2016), precum si numeroase scenarii. Pentru intreaga sa creatie, a primit Premiul Lu Xun (China), iar pentru Jurnalul venetian i s-a acordat in 1992 Premiul International Nonino (Italia) si in 1995 Premiul pentru cea mai buna creatie literara (Taiwan). Dupa o lunga perioada petrecuta in SUA (1987–), A Cheng s-a intors la Beijing. Scrierile sale sunt traduse in peste 20 de limbi.