Codin - Panait Istrati

  Mentin totusi ca plauzibila explicarea prin complexul lui Oedip a neistovitei sete a lui Panait Istrati de a vagabonda mereu sub alte ceruri, intr-adevar, o excesiva afectiune materna (explicabil psihologiceste) provoaca un sentiment de satietate sufleteasca, de unde, inevitabil, dorinta de indepartare, mai precis, dorinta orgolioasa de evadare de sub aripa ocrotitoare, de realizare in afara a unui destin barbatesc. In Codin, gasim aceasta marturisire cu valoare de test psihanalitic: „Joia era singura zi din viata mea de scolar mai frumoasa ca duminica. Nu erau in toata saptamana momente la fel de dulci in care sa ma simt stapan pe mine
   Asadar nu e greu sa-ti inchipui – pe aceste coordonate – cat de insingurata a fost copilaria scriitorului. Putand sa „evadeze” oricand voia la unchii sai din Baldovinesti, avand o tinuta vestimentara ingrijita, datorita eforturilor dramatice ale mamei sale, Panait se afla intr-o situatie putin diferita de a celorlalti copii de la periferia Brailei. Scriitorul va marturisi ca nu legase niciodata prietenie cu baietii de varsta lui, murdari si bataiosi, care ii inspirau teama, simtindu-se atras numai de persoane mai in varsta, precum Calin – viitorul Codin –, despre care va spune ca era „basbuzuc cu inima de aur”.
AL. OPREA