Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borg - Petre Isachi

                                           Biblioteca păstrează toate sensurile  

                                                                 Nimeni nu le mai caută.

                                     Avem din ce în ce mai puţini nebuni.

(Borges)

Despărţirea

            Am scris aceste „exerciţii” de irealitate pătruns, probabil, de  mărturisirea scriitorului argentinian ce susţinea într-o conversaţie întâmplătoare, cu francheţea-i recunoscută, că ar fi foarte mulţumit ca „Exerciţiile” sale (nu-şi considera scrierile, Opere) să supravieţuiască rescrise şi îmbunătăţite „de altcineva”… Era desigur, o metaforă cameleonică!

            Nu-mi fac iluzia că aş putea îmbunătăţi ceva în alchimia Textelor borgesiene. Eternitatea-i cum este. Am rămas însă după această confesiune a celui ce căuta Aleph-ul, cu o stare autotelică specială: trebuia să (re)scriu cel puţin un rând din „Poveştile” sud-americanului, pentru a scăpa de mine şi apoi de mesajul neobişnuit al autorului „Cărţii de nisip”.

             Prima variantă a fost scrisă cu o plăcere inexplicabilă şi misterioasă. Acum mă grăbesc să public această carte ce i-ar fi plăcut, cred eu, lui Jorge, pentru a nu mai corecta sisific, versiuni nefinisate. Borges se cere rescris permanent.

          Părăsesc „Convorbirile…” cu starea/ ideea transfigurată de Emily Dickinson în versurile ce-i plăceau nespus lui J. L. B.: „Despărţirea e tot ce ştim despre rai/ Şi tot ce  ne trebuie de la iad”…

 ( Petre Isachi)