Descriere
Prefata
Indiferent ce alte interpretari a mai primit culoarea purpurie in anii care au trecut de la publicarea sa si pana azi, pentru mine va ramane opera teologica in care este evocat drumul de intoarcere de la religios la spiritual de care am incercat sa ma feresc toata viata mea de adult de dinainte s-o scriu. Cum inca de la varsta de unsprezece ani m-am considerat o adoratoare a Naturii pentru ca, in timpul slujbei de duminica, spiritul meu o tulea hotarat pe geam dupa copaci si vant, mi s-a parut total inutil sa ma mai sinchisesc de chestiunile religioase, odata ce m-am vazut libera.
M-as fi asteptat ca o carte care incepe cu" Draga Dumnezeu'' sa fie imediat recunoscuta ca fiind o carte despre dorinta de a-l itntalni, de a intra in legatura cu Strabunul Suprem. Faptul ca asta s-a intamplat doar rareori spune,poate, ceva despre vremurile noastre. Sau poate ca transformarea pagana al Dumnezeu din figura masculina patriarhalii dominatoare in copaci, stele, vant si asa mai departe a camuflat, pentru multi cititori, intentia cartii: aceea de a explora traseul dificil al unei persoane care paseste in viata deja captiva spiritual, dar care, datorita curajului ei si ajutorului primit de la ceilalti, are revelatia eliberatoare ca ea, ca si Natura insasi, e expresia Luminoasa a Divinului, perceput pana atunci ca fiind distant. Daca e adevarat ca lucrurile care ne urmaresc sunt cele de care fugim, atunci culoarea purpurie (acea culoare mereu surprinzatoare, desi existapeste tot in natura) e cartea care a navalit peste minei timp ce stateam pe un camp, cu spatele la ea. Desi Marele Mister nu mi s-a adresat nici printr-o predica de duminica, nici printr-o gura omeneasca, I-am auzit si I-am vazut trecand cu gratie peste dealurile verzi.
Nimanui nu-i este refuzat potentialul unei comuniuni constiente cu Tot Ceea Ce Exista. Nici saracilor. Nici suferinzilor. Nici scriitoarei care sade pe un camp. Asta e cartea prin care am reusit sa exprim o trezire spirituala, o renastere a acelor sentimente intense de Unitate pe care-mi dau seama acum ca le traiam si le consideram de la sine intelese in copilarie. A fost o sansa atat pentru mine, cat si pentru Celie, personajul principal, sa luam contact cu Ceea-Ce-Este-Mai-Presus-de-intelegere-dar-Nu-Mai-Presus-de-Iubire si sa spunem: te vad si te aud limpede, Mare Mister, acum, ca ma astept sa te vad si sa te aud peste tot unde ma aflu, adica in locul potrivit.