Cuvinte despre credinta - Acad. Florin Constantiniu

 

Fragment din carte:
„Cu incredere in viitorul stiintific si cu cele mai prietenesti sentimente”. Cu un zambet blajin, Florin Constantiniu imi scria apasat dedicatia pe ultima sa carte. Era un dar de suflet pe care il facea tocmai pentru a-si implini rolul sau in istorie, asa cum il numea. Florin era omul care aducea iubirea acolo unde era neiubirea, linistea unde domnea agitatia, increderea atunci cand credeai ca n-ai sa reusesti. Stia sa-ti fie un adevarat prieten, sa glumeasca, sa te dojeneasca parinteste, sa te indrume, si sa te asculte. Mai mult decat oricat, un om asa de sensibil nu te facea sa te simti mic, ci simteai tu cum in preajma lui deveneai mare. A trait intr-o epoca trista.
Obligat sa suporte politruci si istorici de carton care cu greu stapaneau limba romana, a ramas consecvent crezului sau: raspunsul pe care avea sa-l dea in fata Domnului pentru toate cate a facut. A suferit in tacere din cauza invidiei unor colegi, a rautatii si ticalosiei unora pe care ii sprijinise dezinteresat."