Dialoguri socratice - Platon

Traducere, studii introductive si note de Francisca Baltaceanu, Alexandru Cizek, Petru Cretia,
Marta Gutu-Maftei, Gabriel Liiceanu, Simina Noica, Constantin Noica, Manuela Popescu, Dan Slusanschi
Selectie si prefata de Gheorghe Pascalau
Ilustratii de Mihail Cosuletu

Cum poate fi oare povestit ce se intampla in dialogurile acestea ale lui Platon, numite, dupa eroul lor, socratice? Caci aparent aici nu se intampla nimic. La capatul fiecarei infruntari, care ii destrama partenerului de dialog — si deopotriva cititorului — iluzia ca ar sti ceva despre tema aruncata in discutie, nu ne alegem cu nici un raspuns. Vedem in schimb felul in care, intreband, gandirea intra in miscare. Iar spectacolul unei minti care porneste la drum este un prodigium: exista oare minune mai mare decat sa vezi miscarea mintii cu ea insasi? Sa vezi ceva care lasa urma propriilor pasi nevazuti? Acest ceva care intreaba, raspunde, infirma orice raspuns, revine intreband din nou si ia act de stiinta nestiintei sale — este constiinta. Asa a inceput filozofia: povestind constiinta, punand in scena spectacolul ei prodigios.

PLATON se naste la Atena, probabil in 428-427 i. Cr., intr-o perioada sumbra, dat fiind ca asista la zdrobirea cetatii in valtoarea razboaielor peloponeziene. In 408 il intalneste pe Socrate si, de atunci, renunta la politica in favoarea filozofiei. Se numara printre discipolii lui Socrate pana la judecarea si moartea acestuia, evenimente care-l vor fi marcat profund. Este intemeietorul Academiei, prima scoala filozofica organizata ca o universitate. Moare octogenar, lasand in urma o opera care avea sa influenteze hotarator intreaga gandire occidentala. Intemeietorul unui gen filozofic viu, dialogul, Platon abordeaza marile probleme filozofice si metafizice intr-un stil care reuseste sa stranga laolalta discursul rational si limbajul poetic.