Descriere
DIANA CU VANILIE - Diana Sorescu
Cuvinte cu vanilie si piper
„Diana cu Vanilie” este cartea publicata in memoria talentatei jurnaliste Diana Sorescu (1987-2013) si reuneste textele scrise pe blogul ei, 18 poezii si fotografii color cu autoarea. A devenit bestseller imediat dupa lansare.
In lumea Dianei Sorescu, iubirea avea gust de ciocolata, bucuriile cantareau cat un cupcake, iar intrigile erau condimentele vietii. Credea in minuni tocmai pentru ca le-a trait pe pielea ei. Nu s-a despartit niciodata de papusa Barbie pe care a primit-o de la mama ei cand avea 10 ani. Adora viteza si raliurile, ba chiar isi dorea sa ajunga copilot candva. Ii placeau parfumurile dulci si aromate. Si-a cumparat la un moment dat pantofi din banii de chirie. A scris despre toate acestea si despre tot ce are nevoie sa citeasca un suflet de om ca sa se regaseasca. A scris mereu pentru suflet, pentru minte si pentru corp. A scris despre dragoste si prietenie. Despre femei si barbati. Despre cat de bine e in bratele mamei sau cat de greu e sa ai o prietena departe, peste hotare. A scris de multe ori parca luandu-si adio. A scris despre dor si cat de tare doare...
Gandurile impartasite de Diana cu Vanilie pe blogul ei sunt adunate in aceasta carte, in trei capitole numite „Inceputuri”, „Oameni” si „Nebuloase”.
Gandurile impartasite de Diana cu Vanilie pe blogul ei sunt adunate in aceasta carte, in trei capitole numite „Inceputuri”, „Oameni” si „Nebuloase”.
„Ea nu a plecat de tot. Versurile ii tradeaza prezenta suava printre noi. Le voi aseza cuminte pe noptiera mea, revenind la ele de cate ori valul vietii ma face sa uit ce inseamna a trai frumos, atat cat ti-e dat.” - Andreea Marin
„Candva imi spunea ca miros a prajitura cu scortisoara. Ca uneori sunt dulce. Alteori, acra. La fel mi-a descris si viata. Ca o portie de friptura de vita, cu sos de mustar in trei culori. Si ma invata sa imi savurez friptura pentru ca, uneori, se termina cand nu ma astept si nimeni nu o sa imi mai ofere alta. (…) Diana scria pentru noi. Scria de mica. Si a scris de multe ori parca stiind ca urmeaza sa plece.” – o prietena