Descriere
Traducere si note de Doru Mares
„O splendida poveste initiatica, muzicala si onirica, asa cum numai Eric-Emmanuel Schmitt stie sa scrie.“ – Point de Vue
Obsedat de o amintire din copilarie si fascinat de Chopin, tanarul Eric-Emmanuel se hotaraste sa ia ore de pian. Dupa un inceput cu stangul, doamna Pylinska, exotica si intransigenta profesoara poloneza stabilita la Paris, ii va oferi o educatie muzicala originala: lectii private despre viata, despre arta si despre iubire, care, odata intelese, ii vor revela tanarului adevarata lui vocatie.
„«Scriu mangaind florile de camp, fara a le misca picaturile de roua. Scriu facand cerculete in apa, pentru a pandi amplificarea undelor si disparitia lor. Scriu ca un copac in bataia vantului, cu trunchiul inteligentei ramanand neclintit si frunzisul sensibilitatii frematand.» O poveste delicata ca o adiere, despre ucenicia acelui lucru care ii scapa ratiunii. Esentialul.“ – La Libre Belgique
„Da, am scris si o carte despre Mozart, si una despre Beethoven. Muzica este indispensabila pentru viata mea interioara. Prin ea renasc, ma consolez sau imi exprim suferinta. Muzica are o incredibila influenta spirituala si emotionala asupra mea. Pot sa stau o zi fara sa scriu sau sa citesc, dar nu si fara sa ascult sau sa fac muzica. Respir prin urechi!“ – Eric-Emmanuel Schmitt, interviu in Le Progrès
ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diploma in filozofie. Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie. Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes. Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Molière, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate. In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Théatre pentru intreaga activitate. De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H. Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc „Ciclul invizibilului“ — Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009) si Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012) – s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si La vengeance du pardon (2017). In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, iar in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare, in 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.