Descriere
Monika Peetz s-a nascut in 1963, in Germania. A studiat germanistica, stiintele comunicariisi filozofia la Universitatea din München. Dupa excursuri in advertising, in dramaturgiesi in lumea editoriala, din 1990 este redactor la Bayerischer Rundfunkin redactia de film, iar din 1998 a devenit autoare de romane cu un imens succes.
Volumul Doamnele de marti s-a vandutin peste opt sute de mii de exemplare in numai jumatate de an, in Germania, si a fost publicatin douazecisi trei detari.
„Minciunile sunt ca bumerangul. Seintorcsi il lovesc pe cel care le-a lansatin lume, ca sa impiedice un rausi mai mare. Uneori imediat, alteori dupa ceva timp.“ - Monika Peetz, Doamnele de marti
Cinci doamne, cinci prietene. Cu cincisprezece ani in urma, dupa absolvirea unui curs de limba franceza, cele cinci doamne au hotarat sa bea un pahar la Le Jardinsi de atunci seintalnesc cu sfintenie in prima zi de marti, din fiecare luna. Au masa lor rezervata, aceeasi, langasemineu, si toata lumea le numeste doamnele de marti. Iar acum planuiesc ceva cu totul special, o calatorie la capatul careia nimic nu va mai fi cum a fost. Un roman despre prieteniesi cinci destine, despre ceea ce credeai castiisi, mai presus de toate, despre cat de mult te-ai inselat.
Cinci doamne, cinci prietene. Cu temperamente cat se poate de diferite. Caroline, avocat de meserie, consecventasi hotarata, Kiki, mereu indragostita, Eva, familista convinsa si sclava a cifrei patru. Are patruzeci de ani, patru copiisi mintea in patru zari. Estelle, sotie de farmacist, femeie moderna si rasfatata, genul care isi indeasa peste masura in geamantane si ii lasa pe altii sa i le care. Si Judith. Miniona si plina de gratie, regina dramelor din societatea lor, care prefera sa-si discute problemele la nesfarsit in loc sa le rezolve.
Iar acum se aflauin punctul de pornire: cinci doamne, cinci doamne de la oras, in the middle of nowhere.
Caroline purta o palarie, Kiki o bandana adolescentina, Judith arborase o mina trista, Evaisi facuse eterna si neglijenta sa coada de cal, iar Estelle le privea pe toate prin lentilele ochelarilor sai de soare supradimensionatisi mondeni. Brusc si-a dat seama ca nu se vedea nimic prin ei. Dar, dupa ce si i-a luat de la ochi, a trebuit sa constate ca ei nu aveau nicio vina, desi erau atat de intunecati, dupa toate exigentele ultimei mode. Nu se vedea nimic pentru ca pur si simplu nu era nimic de vazut. In afara de peisaj, bineinteles. Peisaj la nesfarsit.
Cursa care le adusese pana acolo se facea nevazuta spre linia orizontului, luandu-si cu ea si zgomotul de motor. - Monika Peetz, Doamnele de marti
Nr. de pagini: 288
Anul aparitei: 2013