Descriere
Prefata
Eternizarea arbitrarului*
Cartea de fata, in care am putut sa precizez, sa consolidez si sa corectez analizele mele anterioare referitoare la acelasi subiect sprijinindu-ma pe foarte numeroasele lucrari consacrate relatiei dintre sexe, pune in mod explicit sub semnul intrebarii problema, obsesiv evocata de majoritatea analistilor (si a criticilor mei), permanentei sau schimbarii (constatate sau dorite) a ordinii sexuale. Caci tocmai transpunerea şi impunerea acestei alternative naive şi naiv normative ne face, intr-adevar, sa percepem, in pofida oricarei evidente, constatarea relativei constante a structurilor sexuale si a schemelor prin care ele sunt percepute ca un mod condamnabil si imediat condamnat, fals si imediat respins (prin reamintirea tuturor transformarilor inregistrate de situatia femeilor) de a nega si de a condamna schimbarile inregistrate de aceasta situatie.
Acestei probleme trebuie sa-i opunem o alta, mai pertinenta din punct de vedere stiintific, dar si, dupa mine, mai urgenta, probabil, din punct de vedere politic: daca este adevarat ca relatiile dintre sexe sunt mai putin schimbate decat ne-ar putea face sa credem o observatie superficiala si ca o cunoastere a structurilor obiective si a structurilor cognitive ale unei societati androcentrice deosebit de bine conservate (precum societatea kabila, asa cum am putut eu s-o observ la inceputul anilor '60) ne furnizeaza instrumente ce permit intelegerea unora dintre aspectele cel mai bine disimulate a ceea ce sunt aceste relatii in societatile contemporane cele mai avansate din punct de vedere economic, se impune, intr-adevar, sa ne intrebam care sunt mecanismele istorice raspunzatoare de relativa dezistoricizare si eternizare a structurilor diviziunii sexuale si a principiilor de diviziune care le corespund. A pune problema in acesti termeni inseamna a marca un progres in ordinea cunoasterii, care ar putea declansa un progres decisiv si in ordinea actiunii. A reaminti ca tot ceea ce, in istorie, apare ca fiind etern nu este decat produsul unui travaliu de eternizare datorat unor institutii (interconectate) precum familia, biserica, statul, scoala, dar si, dintr-un alt punct de vedere, sportul si jurnalismul (aceste notiuni abstracte nefiind decat niste simple desemnari stenografice ale unor mecanisme complexe, care se cuvin analizate, caz cu caz, in particularitatea lor istorica), inseamna a reinsera in istorie, deci a reda actiunii istorice, relatia dintre sexe pe care viziunea naturalista si esentialista o extrage cu forta din ele (si nu, asa cum au vrut unii sa-mi atribuie, a incerca sa opresti istoria si sa le deposedezi pe femei de rolul lor de agenti istorici).
Tocmai impotriva acestor forte istorice de dezistoricizare trebuie sa se orienteze, cu prioritate, o intreprindere de mobilizare care urmareste sa repuna istoria in miscare neutralizand mecanismele de neutralizare a istoriei. Aceasta mobilizare propriu-zis politica, care le-ar oferi femeilor posibilitatea unei actiuni colective de rezistenta, orientata spre reforme juridice si politice, se opune atat resemnarii incurajate de toate viziunile esentialiste (biologiste sau psihanalitice) cu privire la diferenta dintre sexe, cat si rezistentei reduse la niste acte individuale sau la acele „happening"-uri discursive intotdeauna luate de la capat pe care le preconizeaza anumite teoreticiene feministe: aceste rupturi eroice ale rutinei cotidiene, de felul acelor „parodic performances" atat de dragi lui Judith Butler, cer probabil prea mult, pentru un rezultat mult prea mic si mult prea incert.
A indemna femeile sa se angajeze intr-o actiune politica aflata in ruptura cu tentatia revoltei introvertite specifica micilor grupuri de solidaritate si de sprijin reciproc, oricat de necesare s-ar dovedi acestea in vicisitudinile luptelor cotidiene, acasa, la uzina sau la birou, nu inseamna, asa cum s-ar putea crede si cum ne-am putea teme, a le invita sa se ralieze fara lupta formelor si normelor curente ale luptei politice, cu riscul de a se trezi anexate sau inecate in niste miscari straine de preocuparile si de interesele lor. Inseamna a dori ca ele sa invete sa lucreze la inventarea si la impunerea, in chiar sanul miscarii sociale, si sprijinindu-se pe organizatiile nascute din revolta impotriva discriminarii simbolice careia ele, impreuna cu minoritatea homosexuala, ii sunt una dintre tintele privilegiate, a unor forme de organizare si de actiune colectiva si a unor arme eficace, indeosebi simbolice, capabile sa zdruncine institutiile care contribuie la eternizarea subordonarii lor.