Descriere
Studiul despre Kant din 1943 al lui Noica este reeditat acum pentru prima oara, si astfel seria de autor publicata la Humanitas devine completa. Noica nu se margineste la interpretarea primei Introduceri ‒ careia ii da si o traducere ‒ la Critica judecarii, ci face analiza intregului sistem critic kantian, ale carui trepte sunt Critica ratiunii pure, Critica ratiunii practice si Critica judecarii. Cititorul care vrea sa-l inteleaga pe Kant are in aceasta carte cea mai buna introducere in filozofia sa, scrisa cu simplitatea si farmecul caracteristice lui Noica.
„In sistemul kantian staruie o criza pentru ca in dreptul puterii de judecata se inscrie un gol, pe care gandirea lui Kant nu va putea niciodata sa-l inchida. De ce nu-l inchide? Pentru ca puterea de judecata n-are doctrina. Si de ce n-are doctrina? Pentru ca nu atinge legea. Dar de ce nu atinge legea? Pentru ca nu e ingradita.
Pentru intaia data ca intalneste, sub o forma oricat de palida, neingraditul, gandirea lui Kant isi pierde echilibrul. Ea n-avea dimensiunile vietii spiritului, adica ale infinitatii. Le avea pe cele ale marginirii. Si de aceea a fost posibila filozofia si dupa Kant.“ – Constantin Noica
Pentru intaia data ca intalneste, sub o forma oricat de palida, neingraditul, gandirea lui Kant isi pierde echilibrul. Ea n-avea dimensiunile vietii spiritului, adica ale infinitatii. Le avea pe cele ale marginirii. Si de aceea a fost posibila filozofia si dupa Kant.“ – Constantin Noica
CONSTANTIN NOICA (Vitanesti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat in revista Vlastarul, in 1927, ca elev al liceului bucurestean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), absolvita cu teza de licenta Problema lucrului in sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei si membru al Asociatiei „Criterion“ (1932-1934). Dupa efectuarea unor studii de specializare in Franta (1938-1939), si-a sustinut in Bucuresti doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou, publicata in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul Institutului Romano-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, impreuna cu C. Floru si M. Vulcanescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu si anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958) si a fost detinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Paltinis, fiind inmormantat la schitul din apropiere.
Carti originale, enumerate in ordinea aparitiei primei editii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise in istoria filozofiei la Descartes, Leibniz si Kant (1936), De caelo. Incercare in jurul cunoasterii si individului (1937), Viata si filozofia lui René Descartes (1937), Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou (1940), Doua introduceri si o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecarii) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul romanesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G. W. F. Hegel istorisita de Constantin Noica (1962), Douazeci si sapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre intelesul grec al dragostei de oameni si lucruri) (1969), Rostirea filozofica romaneasca (1970), Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973), Eminescu sau Ganduri despre omul deplin al culturii romanesti (1975), Despartirea de Goethe (1976), Sentimentul romanesc al fiintei (1978), Spiritul romanesc in cumpatul vremii. Sase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (dupa o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea intru fiinta. Vol. I: Incercare asupra filozofiei traditionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea intru fiinta (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugativa pentru fratele Alexandru (1990).